gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri23102020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Anturaj periculos la munte

Evaluare: / 1
1

Un grup de prieteni bucuresteni, alcatuit din patru familii distincte, isi petrece concediul la Busteni. Fara a fi mari iubitori de munte si catarari, oamenii apreciaza in schimb aerul tare, curat si peisajele alpine. In mare, cam asta fac toata ziua: stau pe o pajiste sau pe o terasa, admira tablourile naturale si, pentru ca totul sa fie perfect, consuma diferite bauturi alcoolice. Dintre cei patru barbati, Matei nu este insa un bautor inrait de tarie, si tocmai de aceea ceilalti pun la cale un plan prin care sa se distreze pe seama lui. Intr-o dimineata ei isi anunta nevestele ca le-a venit cheful de escalada si ca pornesc sa ia cu asalt varful Babele, prin periculosul traseu ‘‘Jepii Mici''. Femeile se mira auzind una ca asta, dar n-au nimic impotriva, gandind ca, odata scapate de ei, pot merge sa-si distreze copiii in poienita. Iar sotii, "inarmati" cu doua rucsacuri pline cu sticle si cu o lada frigorifica portabila, pornesc cu un urias entuziasm spre pisc.

Roata vieţii lui Piţisor

Evaluare: / 1
1

In carciuma "La Balint", din Berceni, e un fum gros si negru de poti sa-l tai cu cutitul. Se bea si se fumeaza in draci. O muzica instrumentala de efect razbate discret de la doua difuzoare vechi, ingalbenite, si completeaza ambianta arhaica, specifica bodegilor in care oamenii vin sa uite. Sa bea si sa uite. Sa nu se mai gandeasca la ce a fost, la ce e sau la ce va fi.

Asezat initial la bar, Pitisor "rade" doua beri "asa, de intrare", dupa cum zice, apoi il anunta pe cel din spatele tejghelei: "Eu sunt, Pitisor! Baga-mi o vodca mare si fii atent aici, sa auzi ce n-ai mai auzit!" Barmanul, obisnuit cu multe tipuri de ciudati, il masoara cateva clipe, ii pune 200 de vodca si-l incurajeaza: "Zi, nene, ce-ai de zis! Te ascult!" Si in timp ce omul ii da drumul, el se apuca sa spele niste pahare, prefacandu-se atent. Pitisor e un tip mic de stat, subtirel, plesuv, dar are o figura interesanta, asemanatoare cu cea a maestrului Marin Moraru, si are o voce nazala, usor pitigaiata: "Cand eram copil, am cazut in hazna!" isi incepe in forta Pitisor povestea. "Eu nu-mi aduc aminte mare lucru, da' cica m-a scos al batran de acolo chiar inainte sa ma duc la fund! Ce zici, e tare?" Barmanul, evident luat prin surprindere cu o asemenea grozavie si nevrand sa auda mai departe, il expediaza rapid: "Ce sa zic, nene? E tare, da' acum ia du-te mata si stai la o masa, ca am putina treaba!"

Rodica, Rodica...

Evaluare: / 1
1

In seara zilei de vineri, 28 septembrie, pe la ora 17.00, in spatele blocurilor situate la intrarea in parcul Morarilor e stransa, ca de obicei, gasca. Formata din nebunaticii baieti si zglobiile fete din zona, aceasta se formeaza, in general, la inceput de weekend, pentru a stabili care sunt focarele de distractie si prioritatile pentru zilele ce vin. Din gasca nu face parte insa si Rodica, o boboaca in ultimul an de liceu, extrem de frumoasa si inzestrata cu un corp de sirena, fiica unor oameni foarte sobri, exigenti si cu conceptii arhaice de viata.

Rocker supărat

Evaluare: / 1
1

Linistea oamenilor de pe terasa "Balu" din Militari este sparta vineri seara de un tanar ciudat ca vestimentatie si comportament. Avand cam 25 de ani si niste plete lungi pana la solduri, baiatul poarta blugi si vesta foarte uzate, taiate in cateva locuri, din care atarna atele. Cerceii mari din urechi si "ciocatii" cu tinte din picioare completeaza aspectul de rocker "suparat" al celui ce, ivit ca din senin pe terasa, se dezlantuie pur si simplu.

E grea meseria de beţiv

Evaluare: / 1
1

O multime de oameni echipati in costume nationale, asezati pe doua randuri, militareste, este stransa in fata piedestalului fostei statui de la Piata Presei Libere. Barbatii poarta palarii verzi pe cap si pantaloni scurti, prinsi, in loc de curele, cu bretele, iar femeile, una mai focoasa ca alta, au bluze albe, sarafane negre si, peste ele, sorturi multicolore. De fata - ziaristi, fotoreporteri, cameramani. Langa statuie, tolanit in iarba, lasat cu corpul intr-o parte, un betiv care, se pare, zace cazut acolo de peste noapte.

E trecut de ora zece cand, alarmat de zgomotele si de forfota din jur, cetateanul deschide ochii si priveste in jur: “Ce dracu se petrece aici, cine trage?” Neprimind raspuns, se ridica in picioare si, cu o mana la ceafa si cealalta la frunte, scruteaza zarea: “Manca-ti-as, ce de tarani! Unde dracu’ sunt, pe camp?”

Pe uliţele oraşului