gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri23102020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Mila

Evaluare: / 1
1

La orele amiezii, intr-o garnitura a metroului bucurestean, urca, la Universitate, mama cu fiica. Mama are aproape 30 de ani, poarta haine taranesti si afiseaza o atitudine smerita, de om simplu, cu fata comuna. Fiica nu are mai mult de doi anisori, e infofolita intr-o multime de vesminte rustice multicolore, ponosite si destramate, si tine in brate un biberon cu lapte. Ea este plimbata prin vagon intr-un carucior imens, vechi si uzat, in care, pe langa ea, ar incapea lejer alti 2-3 copilasi si care scoate un scartait ingrozitor, ce acopera glasul rotilor de tren.

De la agonie la extaz

Evaluare: / 1
1

In tribuna a II-a, undeva, destul de departe de galeria Rapidului, se afla nea Badiu, un pensionar care nu lipseste de la nici un meci din “Giulesti”. Fanatic suporter al “visiniilor”, batranul, cunoscut totodata de microbisti ca un impatimit al alcoolului, este acum sucarit rau: e pauza si “baietii” nu au reusit sa le inscrie studentilor bucuresteni nici macar un gol. “Pai cum, mai, tata? Va chinuiti cu o echipa de doi bani? Cu gioarsele astea?...” bombane omul nemultumit si mai trage o dusca de vodca. Dar un amic de-al sau, tot pensionar, numit nea Banloc, il mai tempereaza: “Ai rabdare, nene, ca mai e o repriza de joc! Nu s-a terminat!” Si asa, in suduielile lui nea Badiu si in dojenile lui nea Banloc, incepe repriza a doua.

Rapidul ataca, ataca, dar nu marcheaza. “Baietii” domina haotic, fazele clare de poarta sunt putine, iar ocaziile clare de gol lipsesc cu desavarsire. “Haideti, ma, adormitilor! Treziti-va odata!” urla batranul inciudat, apoi ii da un cot vecinului: “Ce dracu’ fac astia, ma? Nu misca deloc! Ma umplu de nervi!”, insa acesta e cat se poate de calm: “Stai, dom’ne, ca mai e timp! Trebuie sa cada golul, asculta la mine!” Si chiar atunci, parca pentru a prevesti golul salvator, Sumudica rateaza singur cu portarul, facand un stadion intreg sa exclame dezamagit: “Oooo!” si pe batranul suporter alcoolic sa huiduie cat poate: “Huo! Huo!” si sa mai bea niste vodca.

Cumpăna dificilă

Evaluare: / 1
1

Unic fiu al unei familii de intelectuali, Marc Savoiu a beneficiat de o educatie aleasa si de o grija exagerata din partea parintilor. Crescut, vrand-nevrand, ca un baiat mamos, Marc s-a trezit, la 19 ani, ca are un complex de inferioritate, o jena exagerata in fata fetelor. Constient de cruda realitate, el a incercat sa-si invinga timiditatea excesiva, dar, cu toatea acestea, mare lucru nu a reusit, tot nu stie cum sa abordeze o tanara, nu se bazeaza sa poarte o discutie fara sa se fastaceasca si, mai ales, nu are curajul de a incerca o apropiere, motiv pentru care, de la o vreme, a luat in serios sfaturile date de un amic de-al sau si a apelat la diverse mici trucuri pentru a intra in gratiile fetelor.

Unul din aceste tertipuri este cat se poate de banal. Suit in autobuz, Marc Savoiu, desi are abonament pe toate liniile, valideaza o calatorie suplimentara, separata, apoi asteapta, sperand ca vreo fata sa fie prinsa de controlori fara card de calatorie. Lucru care se si intampla de altfel, joi dimineata, atunci cand in 330 da navala o armata de controlori nervosi, pusi pe fapte mari.

Împăcare romantică

Evaluare: / 1
1

In autobuzul 313, venind dinspre Splaiul Unirii si indreptandu-se catre Berceni, se afla un grup de trei tineri: doua fete si un baiat. Una dintre ele, bruneta, se tine de bratul lui intr-un mod care tradeaza intimitatea, iar cealalta, roscata, se tine de ea. Discuta cu totii amical, glumesc, rad, pana cand tipul spune un banc deocheat. Atunci, bruneta se bosumfla brusc, ii da drumul la brat si-i zice: "Sa-ti fie rusine! Nu ma asteptam la asa ceva din partea ta! Ar fi mai bine sa cobori, nu vreau sa te mai vad!" si-i intoarce spatele.

Ajutor reciproc

Evaluare: / 1
1

Patru baieti extrem de sarmanti si croiti atletic sunt asezati la plaja, pe Strandul Tineretului. Unsi din cap pana in picioare cu moistura speciala, ce asigura o bronzare rapida si durabila, si purtand ochelari fumurii, tinerii, care nu au mai mult de 25 de ani, atrag inevitabil privirile multor pipite din preajma. Dar, aparent nepasatori, rad, glumesc, se simt bine si nu prea baga pe nimeni in seama. Dintre ei, unul se detaseaza clar in lider al grupului. Genul de brunet cu ochii albastri ca cerul senin de vara, tipul cumpara de mancat si baut pentru toti, inchiriaza terenul de tenis, plateste fotografiile la minut. Portofelul sau doldora, plin cu bancnote de 50 de lei si cu euroi, ii permite sa fie foarte autoritar cu amicii, asa cum e un sultan cu femeile din haremul sau: “Nu accept!”, anunta el categoric: “Eu v-am invitat, eu dau banu’!” Si arata celorlalti continutul impresionant al portofelului, concluzionand: “Cand veti avea si voi meu, mai vorbim! Pana atunci, tinem legatura!”.

Pe uliţele oraşului