gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat26052018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Tinerii de azi

- Interviuri neconventionale cu adolescenti conventionali -

Nepoatele

Evaluare: / 1
1

“«Fata din vis», o balada care a catalizat multe reactii organice intre parteneri...”

Ne aflam in «Hard Rock Café», unde este programat concertul formatiei Compact. Nebunie curata. Fiecare face ce vrea, fara sa ii pese de ce crede altul despre el: unii tipa, unii canta, altii danseaza; si toti beau. La o masa - doua tipe care se cred bine si, ca atare, se poarta cu dezinvoltura. Le privim atent. Par trase la indigo: camasi albe, cu guler deschis si maneci suflecate, fuste negre, mulate, cu crapatura larga, laterala, pantofi cu toc inalt... Plus posete largi, de firma, atarnate de spatarele scaunelor si portmonee burdusite cu carduri, aruncate neglijent pe masa. E exact ce cautam.

- Buna, fetelor, ce faceti? le abordam intr-o maniera tinereasca, adica cu o mana ocupata cu o sticla de bere si cealalta cu o alta sticla de bere.
- Noi, bine! ne raspund ele, ciocnind fara inhibitie sticlele lor de ale noastre. Dar voi?
- Si noi tot bine. Dar, ca intotdeauna e loc de si mai bine, le bagam un apropo.
- Ok, luati loc, sa vedem ce putem face pentru a va fi mai bine, ne raspund ele, incantate de ceea ce vad, dupa ce ne masoara din cap pana in picioare.

Geloşii

Evaluare: / 1
1

“Cand ingropi o comoara in fundul curtii, e normal sa verifici daca mai e acolo...”

Ne aflam intr-o bomba din Prelungirea Ghencea, in compania unor necunoscuti. Am ajuns aici batand ulitele orasului, pentru a surprinde oameni normali in ipostaze anormale, in ideea de a contura viata noastra asa cum e. Bem ceva ce se numeste “tarie”, fara alte specificatii. Langa noi se afla un tip la vreo 25 de ani, care, in loc sa traiasca clipa si sa se bucure de magia zilei, sta ca pe ace si tot arunca priviri catre o curte de vizavi. Initial tindem sa credem ca urmareste sa dea vreun gheu. Mai apoi, insa, ne dam seama ca ne inselam: nu e hot, ci e doar gelos.

- Care-i filmul? il intrebam intre doua gaturi de tarie dintr-aia nedefinita.
- Ce film? ridica tipul din umeri.

Sportivii

Evaluare: / 2
1

“Nu exista nimic mai bun si mai placut de facut pe lumea asta decat sexul...”

E duminica dimineata, putin trecut de ora 10. Ne aflam intr-o sala de forta. Tinerii trag de aparate in draci. Echipati in tricouri mulate pe piepturile lucrate, pe bratele si picioarele musculoase, transpirati de sus pana jos, baietii ofera ochiului imaginea virilitatii. Echipate, la randul lor, in bluze lipite de sani si fese, care le scot in evidenta. sfarcurile intarite si fesierii fermi, fetele dau imaginea senzualitatii. Nu stim la cine sa ne uitam mai repede si pe cine sa alegem. Pana la urma, se alege de la sine. E Dorel, cel care termina primul exercitiile si se pregateste de dus.

- Gata? il abordam inainte de a parasi sala.
- Gata, mi-a ajuns! raspunde el sufland din greu. De la 7 dimineata sunt aici.
- Oho, un performer! Bravo tie. De cat timp ai inceput antrenamentele?
- De vreo trei ani.

Mizantropii

Evaluare: / 1
1

"Daca eram baiat destept, nu ajungeam sa vand ziare..."

Ne aflam la Gara de Est, in asteptarea unui microbuz care sa ne duca la rudele din Slobozia. Intr-adevar, avem si noi, ca toti bucurestenii care se respecta, rude la Slobozia... Dar asta e alta poveste. Acum, ne vom referi la tipul care vinde ziare in chioscul de langa autogara. Un tip aparent simplu si comun, in realitate un tanar complex si complet, plin de ura fata de semeni si de prietenie fata de alcool. Un mizantrop.

- Hai noroc! il salutam amical. Cum e?
- Cum sa fie? Neagra si cu par, ne raspunde zambind usor, pe sub mustata deasa, in genul serifului Sam McCloud.
- Nu ne refeream la chestia aia. Ne refeream la starea de fapt. Cum o mai duci cu fericirea?
- La fel ca ieri.

Fraierii

Evaluare: / 1
1

"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331, care sa ne duca la Casa Presei. Nu avem nimic de facut, asa incat de aruncam ochii in jur. Pensionari cu camasi vargate si sacose colorate, dame iesite la agatat, tarani iesiti pe bulevard, studenti acneici, cu rucsacuri in spate. O nota aparte o face un tanar cu un buchet de trandafiri rosii in mana, care se plimba de colo-colo, uitandu-se la ceas din doua in doua minute. Il urmarim de ceva vreme. E nelinistit. Ori fata intarzie, ori ii da teapa.

- Noroc! il batem pe spate. O astepti pe Vanda?
- Aoleu, ce m-ati speriat! sare el cat colo. Nu, o astept pe Luiza.
- Care Luiza? Luiza Nicolae?
- Nu, Luiza Stratulat. Dar de ce, o cunoasteti? Aveti sa-mi transmiteti ceva din partea ei? devine el curios.

Tinerii de azi