"Imi place sa miros asparagus, muscate si ghetisoare!"

Intra unul la noi in redactie:

– Hai noroc! Voi sunteti aia cu "Vechea poveste"?
– Hai sa traiesti! Noi suntem! Ia spune, care-i treaba?
– Cum care-i treaba? M-a indrumat Tina spre voi!
– Care Tina?
– Fata blonda, care seamana cu Sharon Stone inainte sa-si epileze mustata, secretara. Mi-a zis ca va gasesc aici.

– Bun, ne-ai gasit. Ce vrei de la noi?
– Sunt Laurantiu Sandu si vreau sa faceti un interviu cu mine. Sa va spun povestea  mea, sa vedeti prin ce-am trecut.

Ne uitam atent la baiat si ne dam seama ca a trecut prin multe(...). Un tip cu mutra obisnuita, dar cu poveste neobisnuita. E sergent, angajat in armata pe baza de contract, pe post de transmisionist. Tocmai s-a intors din Angola, unde, in calitate de membru al "Castilor Albastre", a ajutat, timp de sapte luni,  la trasarea liniei de demarcatie dintre doua tabere beligerante animate de idealuri antagonice. La plecarea de acasa, din Bucuresti, si-a lasat sotia gravida, iar acum, la sosire, asteapta ca ea sa dea afara din pantece rodul iubirii lor.

Il privim cu admiratie. Nu are decat 23 de ani si deja a luat parte la un conflict armat de amploare si rezonanta mondiale. Experienta prin care a trecut i-a lasat urme pe fata, l-a maturizat prematur, l-a transformat intr-un barbat  impresionant. Locuieste impreuna cu sotia, Andra (28 de ani), si cu fratele ei, Damian (33 de ani, un brigand convins), in Berceni. Se numeste Laurentiu Sandu si se declara puternic atras de fizicul actritei Sharon Stone, al carei "sex-appeal" il obsedeaza zi si noapte.

– Spune-ne, Laurentiu, cum te-ai descurcat in Angola? Te-ai inteles bine cu bastinasii?
– Am avut noroc. Fiind transmisionist, aveam ceva timp liber. Cand ieseam din tura, mergeam pe plaje insorite si  imi bagam banane, ananas, nuci de cocos si alte exotice, pana nu mai puteam.
– Te catarai prin copaci dupa ele, ca maimutele?
– Nu era nevoie sa fac asta, fiindca mi le aduceau localnicii la nas. Ma simpatizau cu totii si spuneau ca ce-are baiatu', n-are altu'.
– La ce se refereau?
– Habar n-am. Probabil, la pielea mea. Stiti, ei o au cam neagra, sunt mulatri.
– Sotia ce-a spus cand te-a vazut ca revii? Se astepta la asta?
– Bineinteles, doar nu era sa raman acolo! La regasire, Andra m-a luat in brate si mi-a zis: "Imi pare bine ca te vad!"
– Nu te-a intrebat daca i-ai fost fidel in tot timpul asta?
– Ba da, dar asa, in gluma... Si eu i-am raspuns ca da, tot asa, in gluma...
– Sa intelegem ca ti-au placut muierile angoleze?
– Nu cine stie ce. Majoritatea erau inzestrate cu buze groase, intoarse, iar mie nu-mi plac buzatele! Aveau derma arsa de soare si talpile picioarelor tabacite de mersul pe jos. Multe umblau desculte si dezbracate, expunandu-si nurii pleostiti, care ma ingretosau.

"Stau in pluta si meditez!"

Laurentiu Sandu este bucuros ca se poate destainui in fata cititorilor nostri. Stie ca "Vechea poveste" este singurul site care realizeaza interviuri cu tineri de rand, fara veleitati de celebritate si fara pretentii de salt social.

Ne spune ca isi iubeste foarte mult sotia si ca are de gand sa incerce sa-i fie fidel toata viata, dar ca nu e sigur ca va reusi. El o stie pe Andra din frageda pruncie, au locuit in acelasi cartier. Ii facea adesea vizite amicale, dar nu a intrat la ea, ca sa o cunoasca in sens biblic, decat in urma cu patru ani. Pana atunci i-a respectat acesteia dreptul unei alte optiuni si a jucat, solitar, cartea abstinentei. Iar acum, de cand a venit din Angola, o joaca din nou, el neavand raport cu ea nici macar o data de cand s-au revazut.

– Laur baiete, nu ne-ai spui cum stai cu lova.
– Stau destul de slab, sunt un om sarac. Castig, ca sergent, foarte putin pe luna, bani din care ne chinuim sa traim eu, Andra si fratele ei. Ba, mai mult, ii mai dau ceva si mamei, care e singura si se tareste de pe azi pe maine, cu o pensie de rahat. E vai de ea!
– Din misiunea in Angola nu te-ai ales cu nimic?
– Ba da, am venit cu vreo 5.000 de euro, adica vreo 250 de milioane vechi, dar tot pauper sunt. Astia-s bani? Daca intru in ei, ii termin intr-o saptamana!
– Spune, imprumuti oameni cu bani?
– Da, mai ales pe cei pe care ii cunosc. Dar nu cu mai mult de doua sute de lei, caci mi-e teama ca nu-i mai vad inapoi. Prefer sa tin banii la banca, decat sa alerg dupa ei pe la rau-platnici.
– Va sa zica, ti-ai depus banii la banca. Stii cumva exact unde se afla ei acum?
– De unde sa stiu?! Banuiesc ca-s pe circuit, pe la vreunul care a cerut credit. Dar exact, drept sa sa spun, nu stiu unde sunt banii mei. Oricum, cand voi avea nevoie de ei, or sa-mi dea cei imputerniciti alte bancnote, de valoarea celor pe care le-am dat.
– Nu te-ai gandit sa te distrezi, sa folosesti milioanele la aflarea unor placeri noi, diferite de ce cele cunoscute pana acum?
– Ba da, m-am gandit si la asta, dar am abandonat ideea. Vedeti, eu cu bautura nu ma omor, jocuri de noroc nu practic... Asa ca, ce sa fac? Sa intru intr-un cabaret si sa ma trezesc cu o cocota dezmatata in brate, care minte cand imi spune ca ma iubeste? Mersi, dar nu-i genul meu!
– Sa intelegem ca nu mai crezi in declaratia capitala? Andra nu obisnuieste sa ti-o mai faca?
– Ba da, mi-o face, si eu ii raspund pe masura. Ii declar "Te iubesc!" de cinspe ori pe luna, desi nu cred ca in asta se ascunde secretul fericirii.
– Dar unde?
– In gasirea propriului drum, in depistarea adevaratei pasiuni personale.
– Cum adica?
– De exemplu, eu sunt indragostit de inot. Desi  nu cunosc performerii nationali in domeniu, ma atrage acest sport si, cand am timp, ma arunc in bazin si stau cate o jumatate de ora in pluta.
– Vrei sa spui, desigur, in pozitie de "pluta", cu burta in sus.
– Da, desigur. Stau asa, rupt de realitate, golit de sentimente, si incerc sa-mi gasesc drumul, meditez la scopul omului pe pamant.
– Si care ar fi acesta, pentru tine?
– Scopul vietii mele e sa urc in grad si sa  ajung colonel!

"Nu sunt capabil de multa afectiune!"

Placut impresionati de ideile sale originale privind desprinderea de realitatea materiala, ii propunem lui Laurentiu Sandu sa coboare pe pamant si sa ne dezvaluie marile sale hobby-uri. Ne spune ca-i place sa citeasca beletristica, romanul sau de capatai fiind "Cei bogati vor mosteni", a autoarei Elisabeth Adler, in fapt o fresca sociala a vietii burlesti, in care este infatisata drama unei tipe ce se incapataneaza sa infrunte singura vicisitudinile si nedreptatile luptei de supravietuire. Apoi ne destainuie pasiunea sa nebuneasca pentru actrita americana Sharon Stone, devenita celebra dupa scenelor fierbinti din filmul "Instinct primar": "De cand am vizionat pelicula asta nenorocita, am ramas socat. O vad pe Sharon in fiecare blonda ce-mi iese in cale!" Paralel si concomitent, baiatul are o slabiciune pentru plantele de apartament, in special pentru muscate, ghetisoare, asparagus si violete de Parma, pe care le miroase oriunde le intalneste.

– Spune-ne, Laur, iti place muzica braziliana?
– Ah, nu, o prefer pe Oana Sarbu. O data si mi-a dat un recital la cazarma, de m-a omorat, si nu altceva! M-a apucat sughitul, cand am vazut cum se arunca la ciortan in timp ce interpreta!
– Inseamna ca ti-a placut cum a cantat.
– Aiurea! Parca eu ascultam ce zicea ea acolo... M-a incantat prin modul lasciv in care isi misca formele, era o iapa focoasa. Avea fata fina, pielea intinsa si facea niste fente sinuoase din fese, vorba-ceea: uiti de mama, uiti de tata...!
– Te-ai putea declara fan al interpretei?
– M-as putea declara, dar nu sunt. Pentru ca eu n-o iubesc! Auziti? N-o iubesc pe Oana Sarbu!
– Stai asa, nu te ambala, Laurentiu, ca am inteles! N-o iubesti si gata. Recunoaste acum, la final, pe cine iubesti?
– Le iubesc doar pe Andra si pe mama. Daca mai traia, il iubeam si pe tatal meu. Asta e, nu sunt capabil de mai multa afectiune!
– Intelegem. Altii, sa stii, nu sunt capabili, nici de atata. Altceva, ce-ai dori sa mai consemnam?
– Vreau sa consemnati intrebarea mea adresata lui Mihai Fotino: "Auzi, ma, stii ca rade lumea de tine?"
– Dar ce ai cu omul?
– Nimic, insa are o fata, de-i plangi de mila...
– Am retinut. Ce salut ai vrea sa transmiti cititorilor ?
– Le-as spune "Bon dia" sau cam asa. Inseamna "Buna ziua!" in portugheza, dar nu stiu exact cum se scrie.

Din aceeasi categorie:

Urlătorii

"In postura de papagal, ma simt ca un papagal..."

Ne aflam in tramvaiul 41, in drum catre Facultatea de Agronomie, unde avem intalnire cu doi studenti,...

Citeşte mai mult...

Jucăuşii

"Ce om e acela care nu a auzit de Andone?..."

Are niste ochi verzi, in care, daca nu esti atent, poti sa te pierzi. In rest, insa, este o fiinta comuna...

Citeşte mai mult...

Fraierii

"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331...

Citeşte mai mult...

Explozivii

"Am primit detonatia in plin!"

"Lasa-ma, ca ma indispui!"; "Iar tu ma calci pe nervi!"; "Du-te mai incolo, ca m-ai suparat!". Suntem in Pitesti si asis...

Citeşte mai mult...