gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat26052018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Grașii

Evaluare: / 1
1

"Dupa ce mananc bine, ma cred smecher..."

E iarna, e vacanta, pleaca oamenii din oras. Unii merg sa se recreeze in Alpi, altii - sa se imbete in Bucegi, iar altii se retrag in sat pentru realimentare. In categoria din urma se incadreaza si cei doi tineri cu care vorbim astazi: doi studenti ajunsi la fundul sacului dupa un semestru solicitant, care se intorc in casa parinteasca, situata undeva intr-o comuna dintre Rosiori si Caracal. Ii gasim cu cate doi hamburgeri dubli si doua portii mari de cartofi prajiti in fata, la una dintre mesele unui fast-food din Gara de Nord. Baga in ei ca apucatii.

- Salutare! Ce faceti aici?
- Salutare! Ce sa facem asteptam trenul, raspunde baiatul, un tip lat cat poarta de la Palatul Ghica si atat de voluminos incat zici ca e umflat cu pompa.

- Aici, asa?
- Asa, cum?
- Infulecand in halul asta... Cine va vede, poate crede ca nu ati mancat nimic de o saptamana.
- Pai, sa stii ca nu ar fi departe de adevar... De cateva zile ciugulim din pungi si glojdim pe unde apucam.
- De ce asta?
- Cum de ce? Fiindca am terminat finantele.
- Din cate observ, nu stati atat de rau...
- Te referi la meniul din fata? Asta e cu totul alta poveste.
- Care anume?
- Ne-au trimis parintii bani de tren, si din ei am cumparat mancare.
- Si cum mai ajungeti acasa?
- Cu nasul.
- Mai tine? Am auzit ca sunt controale nasoale. S-au pus astia rau de tot cu amenzile pe blatisti.
- Tine, tine... Asculta ce spun eu. Ce crezi, ca asa, peste noapte, oamenii aia nu mai mancanca? Copiii lor nu mai au nevoie de rechizite si de uniforme scolare? Trebuie sa traiasca si ei din ceva.
- Bine, dar au salarii?
- Alea sunt salarii? Banii din salarii sunt, pentru ei, bani de buzunar. Daca nu ar lua spaga, intr-o luna ar muri de foame. Mai cunosc si eu oameni, ca sunt si la mine in sat cativa care lucreaza la CFR. Baza tot spaga e.
- Daca zici tu, asa o fi. Dar mi se pare mie sau mananci cu pofta?
- Adica?
- Balotezi fara pauza. Mai respira...
- Am respirat destul o saptamana. Nu intelegi ca sunt flamand?
- Ba da, dar daca bagi atat de repede, in scurt timp ai sa termini si nu ai sa mai ai ce manca. Sa vezi ca inca mai e ceva in farfurie iti poate conferi un sentiment de liniste si siguranta.
- Ti-o conferi liniste si siguranta, dar nu-ti astampara foamea... Hahaha... (El zice, el rade). Si-apoi, daca termin,  mai iau de la ea. (Arata din cap spre fata de alaturi, o fiinta la fel de durdulie ca si el, care infuleca la fel de repede, zgomotos si dizgratios.)
- Atat iti trebuie! Daca vrei sa aterizezi sub masa, n-ai decat sa incerci, sare ea de colo. Ce crezi, ca mie nu mi-e foame?
- Ho, nesatulo, nu te ataca asa, ca am zis la misto, sa vad cum reactionezi. Stai linistita, ca nu iau din mancarea ta, dupa ce te-ai balosit in ea.
- Nu va mai certati, intervin pentru a calma spiritele. Cat mai e pana pleaca tremul?
- O ora.
- Si ce faceti pana atunci?
- Asteptam trenul.
- Te crezi smecher?
- Dupa ce mananc bine, da.

 

"Gafaiau slabanogii sub mine de ziceai ca isi dau sufletul..."

Cei doi tineri se numesc Gheorghe si Mariana si formeaza un cuplu de circa un an. Sunt studenti la Agronomie, ba chiar invata in acelasi an si in  aceeasi grupa, unde de fapt s-au cunoscut si apropiat. Acum, in vacanta de iarna, merg acasa la parintii lui, dupa ce in vara au stat mai mult la ai fetei. Ma uit cu atentie la ei si nu pot sa nu ma minunez constatand cat de bine seamana fizic. Cine ii vede, ar putea crede ca sunt frate si sora, nu iubiti.

- Nu luati si un desert? ii intreb dupa ce termina hamburgerii si cartofii. Sa va miroasa gura frumos, nu de altceva...
- Ba, cum sa nu! raspunde Mariana, intorcandu-se spre baiat. Ce mai astepti, Gogule? Du-te si ia cate o placinta cu mere si o inghetata.
- Daca ma rogi asa frumos, replica Gogu.
- Poate te rog acusi cu un sut in fundul ala mare si puturos! Gogu se uita mustrator la ea, dar nu ii spune nimic. Doar se ridica si se indreapta, cu miscari largi si lente, specifice grasilor, spre bufet.
- Asa ii spui, Gogu? o intreb pe fata, dupa ce ramanem singuri.
- Dar cum sa ii spun, daca il cheama Gheorghe?
- Nu stiu, dar ai putea gasi un nume de alint, o vorba frumoasa, ca de exemplu pufulet, motanel, ursulet...
- Hahaha... Motanel... (Rade de se prapadeste; rade sincer, din tot sufletul, asa cum rad fetele obeze, lipsite de inhibitii, fara se le pese ca se uita lumea la ele)... Ca e si agil ca un motan... Nu-l vezi ca abia se misca?
- Ba vad, si chiar voiam sa te intreb: in dormitor tot asa de greu percuteaza?
- Dar ce crezi, ca intra in baie cu o suta douazeci de kile si iese cu saptezeci? Nu, tot ala e si in public, si in privat. Dar il inteleg: la ce masa corporala are pe el, e nevoie de forta pentru a o pune in miscare. Ori el, din pacate, nu are aceasta forta. De-aia merge greu.
- Chiar atat cantareste?
- Da, da. O suta douazeci de kilograme.
- Si tu?
- Eu, doar optzeci si ceva.
- Pe langa el, esti usoara ca un fulg...
- Intr-adevar, patruzeci de kile nu sunt de ici, de colo...
- Nu te-ai gandit ca ai putea tinti undeva mai sus, ca ai putea gasi un partener mai pe masura ta?
- Gogu e masura mea! Am incercat si cu altii, mai subtirei, dar nu a mers. Cand se urcau pe mine, nici nu-i simteam ca-s acolo. In schimb, cand ma urcam eu pe ei, abia mai respirau. Suflau si gafaiau, de ziceai ca isi dau sufletul...
- Interesant. Si ce-ai facut?
- Ce naiba sa fac?! I-am lasat si am fugit mancand pamantul...
-... pana ai dat peste Gogu.
- Da. Pot spune ca am avut noroc ca l-am gasit.
- Nu te sfii, spune!
- «Am avut noroc ca l-am gasit!»
- Frumos. Dar de ce spui asta?
- Asa gras si molatec cum e Gogu, am pe cineva alaturi, ceea ce nu e putin lucru. Cunosc o gramada de prietene, si la facultate, si in sat, si peste tot, care, neavand pe nimeni, ma privesc cu invidie. Si unele dintre ele arata chiar bine...
- Bine, dar Gogu e foarte gras. E obez.
- Si ce daca? Stii cum se zice: bun, rau, imi fac treaba cu el. Si, la urmei, uita-te la mine: nici eu nu seman cu Gina Lolobrigida. Ce-ai vrea, sa astept sa ma placa unul ca Varciu, Bittman, Banica sau alti curvari de profesie? Imi cunosc lungul nasului.

"In grase nu e loc de iubire, totul e ocupat de nesimtire..."

As fi vrut s-o mai intreb ceva pe Mariana, dar chiar acum apare Gogu cu o tava incarcata de placinte, briose, inghetata si sucuri. Le dau ragaz sa se ocupe de ele, mergand sa iau o cafea. Revin la ei peste vreo cinci minute si ii gasesc cu masa goala. Tot ceea ce adusese Gogu se evaporase! Nu pot sa nu ii privesc cu simpatie si sa constat: la cat baga in ei, si la pofta cu care baga, sunt chiar slabi... La o adica, el ar putea lesne depasi doua sute de kile, iar ea o suta. Dar, uite ca nu depasesc.

- Gata, copii? ii intreb dupa ce ma asez pe scaun. A fost buna papa?
- A fost, a fost...raspunde Gogu frecandu-se cu mana pe burta.
- Da, da... intareste Mariana, adaugand: pe mine o sa va rog sa scuzati putin, am scaun. Dupa care se ridica si, balanganindu-si rotunjimile puturoase, se indreapta spre toaleta.
- Nu-i nicio problema, Mariana. Mergi, ii raspund zambind ingaduitor. Dupa care ma intorc spre iubitul ei: cum e, Gogule, ar mai intra o salata?
- Ar intra, cum sa nu intre, dar s-au terminat fondurile.
- Bine, dar ti-ai pastrat bani de nas, sper....
- Da, da... Am zece lei de tren.
- Atat dai?
- Da, cinci lei de persoana pana la Rosiori. De acolo mai e putin. Luam un microbuz sau o ocazie pana in sat.
- Care e primul lucru pe care il faci cand ajungi acasa?
- Beau o cana de vin fiert.
- O, da, nu ai gusturi rele. Dar de ce?
- Ca sa imi puna sangele in miscare. Sa pot merge mai departe.
- Unde te duci? Ai vreo susta, ceva? (Ii fac stengareste cu ochiul)
- As avea eu, isi lingele el buzele, dand sugestiv din limba. E una in sat care e moarta dupa mine de cativa ani. Ii mai dau cate un clei cand ma duc in vacante, dar acum nu stiu daca pot sa ma lipesc, cata vreme sunt cu remorca dupa mine. E cu ochii pe mine sa pe butelie.
- Poate pentru ca te iubeste...
- Aiurea... Grasele ca ea nu sunt in stare de iubire. In afara de mancare, ele nu iubesc nimic altceva pe lumea asta. Nu e loc de iubirea in ele, e totul ocupat de nesimtire.
- Daca spui tu, asa o fi... Dar acum, intre noi fie vorba, nici tu nu esti chiar Alain Delon. Daca te cantaresc, cred ca bati usor suta de kile...
- Bine, dar eu sunt barbat!
- Si?
- Si e normal ca barbatul sa aiba carne pe el. Daca nu de altceva, atunci ca sa poata sa forjeze la batoze de genul Marianei.
- Esti rautacios acum, Gogule. Sa nu zic nesimtit.
- Poti sa imi spui cum vrei, nu ma afecteaza in niciun fel.
- Bine, atunci: «Esti nesimtit, Gogule! » Stii, cat ai fost tu plecat, Mariana a avut la adresa ta numai cuvinte calde, elogioase...
- Asta nu face decat sa confirme ceea ce am spus eu! Daca e multumita de mine, inseamna ca sunt bine.
- Important e nu sa fie Mariana sau altcineva multumit de tine, ci, mai ales, sa fii tu insuti multumit de tine. Esti multumit?
- Adica?
- Cati ani ai, Gogule?
- Doua's'doi.
- Multi inainte! Deci, ca sa revin: Gogule, esti multumit de cum arati, cum gandesti si de ce ai realizat pana la doua's'doi de ani?
- Da.
- Bravo tie.

"Inca nu am intalnit femeia ideala, care sa ma faca sa vreau sa fiu cu ea clipa de clipa..."

Incet incet, pe nesimtite, a trecut timpul si s-a apropiat momentul plecarii. De vreo zece minute, cei doi grasuni casca incontinuu. Din cate imi spun, abia asteapta sa se vada urcati in tren, sa poata trage la aghioase Dupa o masa copioasa, cum a fost cea pe care tocmai au terminat-o, nimic nu merge mai bine decat un somn de doua ore, in tren. Trenul sa te legene, mancarea sa se aseze, iar tu sa te simti multumit de cum arati, cum gandesti si ca inca mai traiesti... Clipa, ramai!

- Mariana, Gogule, ia spuneti-mi voi mie, sa nu mor nestiutor: v-ati gandit vreodata la casatorie? Ca vad asa, ca va cam potriviti...
- Eu, da, dar nu cu Gogu! raspunde Mariana intr-un mod mai spiritual decat o recomanda falcile rotunde si fesele imense, izbucnind in acelasi ras sanatos, voios si zgomotos, care intoarce priviri.
- Eu, nu! recunoaste Gogu, completand pe ton mucalit:  Asta fiindca nu am intalnit inca femeia ideala, care sa ma faca sa vreau sa fiu cu ea clipa de clipa.
- Bine, Gogule, dar eu ce sunt? redevine brusc serioasa Mariana. Nu imi spui mereu ca ma iubesti si ca nu poti sa traiesti fara mine?
- Ba da, dar uiti ca de fiecare data imi raspunzi ca nu ma crezi? Sau te pomenesti ca acum ma crezi?
- As vrea sa te cred, dar ceva ma opreste.
- E prostia din capul tau, ala mare cat un dovleac!
- Tu vorbesti? Al meu e cat un dovleac, dar al tau e cat o banita!
- Esti cat o balena!
- Tu, cat un elefant!
- Ce sa zic...
- Ce sa zic....

Ii las pe cei doi grasi certandu-se sau mai degraba harjonindu-se inainte de somn. Daca stau si ma uit bine la ei, asa umflati cum sunt ei, chiar ar putea starnie invidie.  Putini semeni au sansa de a-si gasi parteneri cu care sa se potriveasca atat de bine si alaturi de care sa fie atat de fericiti. Gogu si Mariana au avut-o si nu au lasat-o sa le scape. Ceea ce e meritul lor. Serios acum: Gogu si Mariana au viitor impreuna.

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Jucătorii

Jucătorii

"Daca moare libidoul, dupa putin timp moare si dragostea..."

Ma aflu in parcul Cismigiu, in sectorul rezervat jucatorilor de sah, table si rummy. Nu am...

Citeşte mai mult...

Alergătorii

Alergătorii

"Marine, Marine, nu-i altul ca tine... Daca as mai fi avut inca unul asa, dracu' ma gasea..."

Ne aflam pe o terasa din apropierea Arenei Nationale, cu ...

Citeşte mai mult...

Amanții

Amanții

"De fiecare data ii injuram pe curvarii mondeni in alt fel..."

Ne aflam pe o terasa din Calea Floreasca, unde avem stabilita o intalnire cu un sportiv ...

Citeşte mai mult...

Sportivii

Sportivii

“Nu exista nimic mai bun si mai placut de facut pe lumea asta decat sexul...”

E duminica dimineata, putin trecut de ora 10. Ne aflam intr-o sala de for...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Tinerii de azi Grașii