gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed18102017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nemultumitii

Evaluare: / 0
1

"Fereasca Domnul, dar, pana la El, sa fereasca parlamentarii care vor sa dea avizul de exploatare..."

Piata Universitatii. Sau pe undeva pe acolo. O multime de oameni, care de aproape pare numeroasa, iar de la departare pare relativ redusa, scandeaza. Militeaza. Manifesteaza. Protesteaza. Tineri si batrani, adulti cu copii in brate sau in cap, tipa. Sunt nemultumiti. Cu totii au ceva de reprosat, cu totii vor mai bine, mai mult, mai repede. Ne apropiem de niste baieti care se odihnesc pe scarile din fata teatrului, la o tigara, si incercam sa aflam ce nu le convine.

- Salutare! Ce faceti aici?
- Cum ce facem? raspunde unul mai infipt, cu fruntea lata si privirea patrunzatoare, in genul eminescian. Nu stiti? Toata lumea stie.
- Noi nu stim.
- Protestam impotriva proiectului Rosia-Montana.
- Adica?
- Adica le cerem guvernantilor sa nu permita exploatarile miniere in zona.
- De ce?
- Din doua motive: in primul rand fiindca, din toata afacerea asta, in vistieria tarii nu intra decat maruntis. Grosul il iau ei. Iar in al doilea fiindca, ceea ce intentioneaza sa faca acolo, defrisari masive de paduri, mutari de sate, biserici, cimitire, constituie un adevarat dezastru social si ecologic.
- Un moment, te rugam. Sa le luam pe rand. Ziceai ca "ei" iau grosul. Care ei?
- Ei, adica hotii de la Rosia Montana Gold Corporation, in cardasie cu guvernantii nostri, care vor sa le dea aprobarea de exploatare.
- Constatam ca esti destul de bine informat. Cum te numesti?
- Gabi.
- Spune-ne, Gabi, de fapt, ce inseamna Rosia Montana Gold Corporation pentru tine?
- O Mafie, asta inseamna! Dar nu numai pentru mine, ci pentru orice om cu scaun la cap. Ganditi-va si voi: statul roman nu detine nici 20% din actiunile companiei, in vreme ce actionarii majoritari sunt, la suprafata, niste canadieni, asa zisi Gabriel Resourses, care detin peste 80%. Mafie curata, daca pot sa zic asa.
- Poti, nu ne suparam. Dar cum adica la suprafata?
- Adica, in fapt, averile care ies de aici se duc mai departe, la oculta mondiala, care conduce lumea din umbra si care are tentacule intinse in tot ce misca si ce nu misca pe planeta asta.
- Interesant. Pe ce te bazezi cand afirmi asta?
- Pe ceea ce am citit pe randuri si pe ceea ce am inteles citind printre randuri.
- Te consideri destept?
- Nu as zice ca sunt destept, ci mai degraba documentat. Daca va intereseaza, nu aurul si argintul sunt cele mai valoaroase zacaminte din zona
- Nu mai spune! Dar care?
- Zacamintele de metale rare, pe care urmaresc banditii sa le exploateze in folosul propriu si sa faca averi, iar noua sa ne dea ciuciu.
- Ce metale?
- Molibden, vanadiu, arseniu, titan, cobalt, wolfram si altele... Avem o comoara acolo, si vin hotii sa o scoata din tara. N-o sa-i lasam! Inainte sa extraga ei metalele din pamant, o sa extragem noi pustile de la cingatoare...
- Frumos spus. Haiduceste. Si convingator. Dar, Gabi, tu ai vazut reclamele acelea in care se afirma ca se vor crea mii de locuri de munca pentru romani? Esti tanar, te-ai putea angaja acolo. Nu te intereseaza?
- Doamne fereste! Chiar daca ar fi asa, nu m-as vinde dusmanului. Dar nu e. Va spun eu cum sta treaba: strainii vor aduce tehnologie si oameni proprii, iar romanii, cati vor fi angajati, vor fi pusi la munca de jos, de unde vor aduna tot faramituri. Nu sunt aia fraieri, sa-i imbogateasca pe taranii apuseni. Sa-i omoare, da, e foarte posibil, dar sa ii imbogateasca, nici gand!
- Cum adica sa-i omoare?
- Pai, noi de ce protestam aici?
- De ce?
- Vor sa foloseasca, in exploatare cianuri, care afecteaza atat organismul uman (prin inhalarea acidului cianhidric, omul este de-a dreptul otravit), cat si natura. Adio agricultura, adio turism, adio civilizatie in zona! Dezastru ecologic!
- Doamne fereste!
- Sa fereasca, dar, pana la Dumnezeu, sa fereasca parlamentarii care vor sa le dea avizul!

 

"Cel care vine la guvernare, vine cu si mai mare foame, si face si mai mare paguba..."

Cel cu care am vorbit este un baiat la vreo 20 de ani, genul tipic de student neinteresat de studentie, dar interesat de tot ceea ce poate distrage atentia de la studentie. Un revolutionar prin definitie. Pentru el, un asemenea prilej de a se sustrage sarcinilor zilnice de la facultate constituie, vorba aceea, ca tot suntem la subiect, aur curat... Pentru noi, reporterii de la Vechea Poveste, prezenta lui si a celorlalti ca el constituie, de asemenea, aur curat. Putem schita, cu ajutorul lor, un portret cat mai realist al tinerilor din ziua de azi.

- Tu cum te numesti? ne adresam unui alt tanar, ceva mai dolofan si cu aer mai de bruta.
- Marin.
- Se vede...
- Poftim?!
- Se vede pe tine ca esti pornit rau impotriva lor.
- Daaa... Le-as lua capetele cu mana mea.
- Cui?
- Tuturor, incepand cu Basescu, Ponta si Antonescu. Apoi, intregii camarile din spatele lor.
- Dar ce-au facut?
- Mare lucru nu au facut: au dus tara de rapa, atata tot...
- Esti ironic?
- Sunt realist.
- Bine, dar altii afirma ca Ceausescu a dus-o de rapa. Apoi Iliescu si Constantinescu...
- Numai rau au facut cu totii. Dar in progresie crescatoare. Care vine, vine cu si mai mare foame, si face si mai mare paguba.
- Asa o fi...
- Nu o fi, ci chiar e. E realitate. Treziti-va. Uitati-va in jur. Se merge din rau in mai rau.
- Depinde. Sunt unii care o duc din ce in ce mai bine. E orasul plin de gipane... Tancurile astea costa bani, nu gluma. Si parca se inmultesc pe zi ce trece.
- Asta nu face decat sa confirme ceea ce tocmai am spus. Sunt multe masini de lux, e drept, dar astea sunt ale protipendadei, adica a lor. Lumea de rand traieste de pe o zi pe alta. Sunt oameni, si nu putini, care abia daca au ce pune pe masa.
- Si tu, acum... Ce-ai vrea, ca un parlamentar sa o duca la fel de rau ca un om de rand? Sa circule cu tramvaiul neincalzit, sa manance parizer si sa isi petreaca concediile la tara, la bunici?
- Nu am spus asta. E normal, alesii poporului fiind, sa aiba o oarecare bunastare si anumite privilegii (desi, daca te uiti la unii, alt privilegiu decat o pereche de catuse nu ar merita...), dar nu asa cum o duc ei. E prea mare decalajul intre bogati si saraci. Si nu se satura, tot mai vor.
- De ce crezi asta?
- N-ati auzit ce le-a dat prin cap? Cica presedintele si parlamentarii sa fie scosi din categoria functionarilor publici, ca sa nu mai poata fi condamndati, iar daca sunt deja condamnati, sa poata fi gratiati... Te crucesti cand auzi asa ceva, si zici ca nu se poate. Dar uite ca se poate!
- Se poate?
- Bineinteles, Romania e tara tuturor posibilitatilor. Daca au modifcat si Codul Penal, nu e clar ca se poate? Isi creaza imunitate totala, ca sa poata fura in liniste, fara teama de a fi bagati la parnaie. E asa cum v-am spus: nu au limita, nu-i mai satura Dumnezeu.
- Ce ar fi de facut?
- Singura solutie, alta revolutie. Sau, mai corect spus, o revolutie, ca aia numai revolutie nu a fost.
- Asa se zice: ca a fost.
- A fost pe dracu! Lucratura din afara. Le stateam ca un junghi in coasta, nu le convenea ca ajunseseram peste ei.
- Care ei?
- Occidentalii, rusii, americanii... Toti... Toti si niciunul.... Oculta mondiala, daca stiti ce vreau sa spun.
- Interesant: si Gabi ne-a vorbit de aceasta oculta. Dar nu ne-a fost prea clar ce e cu ea.
- Mafia va spune ceva?
- Sa zicem ca da.
- Asta e oculta. Mafia la la nivel mondial.

"Iubirea de tara covarseste banii, sportul, lectura si dragostea..."

Ne indepartam de Marin si mergem mai departe, catre un alt grup de manifestanti. Dintre ei, il ochim pe Adrian, cum avem sa aflam ca se numeste tanarul purtand salopeta si  sapca proletara, care tot tipa de mama focului, agitand o pancarta. Ne apropiem de el, ii facem semn sa o lase mai moale si, cand constatam ca o lasa, il tragem deoparte. Pare sucarit sau chiar e sucarit. Ii oferim o bere la cutie si o tigara, lucru care il mai domoleste, iar intr-un final il domesticeste de-a binelea.

- Adrian, tu impotriva a ce anume protestezi?
- In general, protestez impotriva a toti si toate. Nu-mi place in ce directie ne indreptam.
- Si in particular?
- In particular, sunt impotriva exploatarii gazelor de sist din Vaslui de catre americanii de la Chevron.
- Am auzit ca sunt proteste pe acolo.
- Proteste?! Deja s-a ajuns la lupte de strada intre sateni si jandarmi. E Politie, Salvare, Smurd, tot ce trebuie.... Localnicii protestatari din Silistea au format un lant uman in calea utilajelor, stau in genunchi, se tin de maini si scandează "Hotii!".
- Si ce treaba ai tu cu ei?
- Cum ce treaba am? Sunt romani de-ai nostri! Nu ne putem lasa furati si calcati in picioare de banditii de afara. Avem o mostenire de aparat.
- Care mostenire? Ca cea mai mare parte a ei s-a dus dracului. Si n-au dat-o gata banditii de afara, ci cei din tara...
- Asa e. S-a dus agricultura, au cazut industria si sistemul energetic, iar invatamant, cultura si sport nu mai avem. Si daca ar fi numai asta.... Nu mai merge nimic. Nimic-nimic.
- Si ce crezi ca poti tu face, daca tipi aici?
- Nu stiu. Dar stiu ca nu pot sta sa asist indiferent la dezastrul asta. Am mandria mea si vreau sa se stie ca nu mai suport. Sunt nemultumit.
- Ai mai protestat si altadata?
- Bineinteles. Am fost si cand s-a adunat lumea sa militeze impotriva uciderii cainilor vagabonzi, am fost si cand s-a manifestat impotriva cresterii preturilor la carburanti, ba chiar si cand s-a cerut eliberarea lui Becali din puscarie. Am urlat "Free Gigi!" pana mi-au sarit plamanii din piept.
- Si l-au eliberat?
- Nu.
- Pai, vezi? Asa are sa se intample si cu cainii vagabonzi: au sa-i omoare pe capete, fara sa stii tu; preturile la carburanti cresc pe sestache; iar taranii din Silistea tot nimic nu au facut. Stii cum se zice in popor: cainii latra, ursul trece...
- Ce vreti sa spuneti?
- Vrem sa spunem ca te lupti cu morile de vant. In vremea asta unii fac bani, unii -sport, altii -lectura, iar altii fac dragoste...
- Nu ma intereseaza. Acestea sunt aspecte minore ale vietii. Iubirea de tara le covarseste pe toate. Stiti ce ma doare?
- Gatul, de la atata strigat?
- Nu, ma doare faptul ca nu vine mai multe lume. Daca ar iesi seara de seara 200.000 de oameni, ca la Kiev, altul ar fi impactul. S-ar speria nenorocitii astia si ar da bir cu fugitii.
- Pai, daca ar iesi atatia, nici n-ar avea loc in Piata. Dar ucrainienii aia ce vor?
- Ce sa vrea? Sunt opozanti proeuropeni ai guvernariii, carora nu le convine ca presendintele Viktor Ianukovivi tergiverseaza semnarea unui acord de asociere cu Uniunea Europeana, preferand, in locul apropierii de Occident, apropierea de Rusia.
- Nasol moment, misto coliva, daca ne permiti sa citam un clasic in viata, Nicolae Dide.
- Habar nu am cine e Dide, si nici nu ma intereseaza. Sa faca el misto cat o vrea, unde o vrea, cu cine o vrea. Aici insa nu e de gluma. E treaba serioasa. Ca, indirect, chestiunea ne afecteaza si pe noi.
- Cum asa?
- Asa bine, ca suntem vecinii ucrainienilor, iar intre noi si ei sunt de platit niste polite vechi.
- Or fi, nu zicem nu, dar prea multa patima pui in asta.
- Dar in ce sa pun, daca nu in asta?
- In arta, in sport, in dragoste... Asa fac tinerii de-o seama cu tine.
- Tinerii inconstienti, vreti sa spuneti.
- Tinerii mai putin constienti decat tine, sa zicem... Si cat aveti de gand sa protestati?
- Pana la final.
- Ce inseamna asta?
- Pana se schimba ceva.
- Destul de larg termenul asta. Stii ce a zis academicianul Dinu C. Giurescu despre cei care militeaza, manifesteaza si protesteaza ca tine?
- Habar nu am.
- A zis asa: "Sa fie sanatosi, sa protesteze cat vor. Cea mai buna tactica este sa ii lasi pana cand obosesc." Altfel spus, ii doare pe ei undeva de voi. Puteti sa strigati si sa scandati cat vreti, ca tot nimic nu schimbati.
- Om vedea care pe care. Iar pe Giurescu, daca imi dati voie, urinez la modul cel mai academic cu putinta.
- Nu avem cum sa ne opunem mictiunii tale. La final, ce ai vrea sa iti uram?
- Succes!
- Da? Atunci, succes!
- Succes si voua! Si aveti grija, ca oculta mondiala pandeste dupa fiecare colt. Nici nu stii cand si de unde vine lovitura...

Cam atat despre manifestanti. Ne-au ajuns discutiile cu Gabi, Marin si Adrian pentru a ne face o parere despre cum vad lucrurile. Au idei clare, bine intiparite in creier, pe care e greu, daca nu imposibil, sa le schimbi. De fapt, nici nu am urmarit asta. Am vrut numai sa vedem care sunt aceste idei. Si am vazut. Concluzia este una oarecum surprnzatoare: desi presupusa moarta, dragostea de tara exista inca. Si e patimasa.

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Nepoatele

Nepoatele

“«Fata din vis», o balada care a catalizat multe reactii organice intre parteneri...”

Ne aflam in «Hard Rock Café», unde este programat concertul forma...

Citeşte mai mult...

Elevații

Elevații

Nascut pentru a zdrobi inimile femeilor

Academia de Stiinte Economice din Bucuresti, ora doua dupa-amiaza. Intre doua cursuri, studentii isi consuma cl...

Citeşte mai mult...

Ludicii

Ludicii

"Sunt confuza si debusolata ca Sue Ellen, din Dallas!"

Invitata noastra pentru rubrica in care trasam profilul generatiei tinere este de aceasta data j...

Citeşte mai mult...

Amanții

Amanții

"De fiecare data ii injuram pe curvarii mondeni in alt fel..."

Ne aflam pe o terasa din Calea Floreasca, unde avem stabilita o intalnire cu un sportiv ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Tinerii de azi Nemultumitii