"De fiecare data ii injuram pe curvarii mondeni in alt fel..."

Ne aflam pe o terasa din Calea Floreasca, unde avem stabilita o intalnire cu un sportiv de la clubul "Dinamo". Intentionam sa il luam la intrebari, sa vedem ce parere are el despre lumea de azi. Dar, cu putin timp inainte de ora de intalnire stabilita, primim un telefon, prin care ne anunta ca nu mai poate veni, caci i-a aparut o scurgere in baie. Cu alte cuvinte, e beat mort sau are pe cineva la pat. Il injuram omeneste in gand si intram intr-o ceainarie. Acolo, intr-un separeu intim, luminat difuz, din lateral si inundat de un discret si polifonic café concert,ii gasim pe ei: amantii.

- Buna seara! Se poate? ii intrebam dupa ce intram si ne apropiem.
- Se poate, ne raspunde el, facandu-ne semn sa luam loc. Nu e nicio problema
- Nu voiam sa intrerupem un moment de intimitate, jucam cartea naivitatii, dar, in afara de aceste doua locuri, nu mai e niciunul liber.

- Nu era nicio intimitate, sare ea rapid cu negatia, de unde ne dam seama ca intr-adevar faceau din cele de nefacut. Suntem doar doi amici iesiti sa savureze un ceai bun.
- Cu atat mai bine, atunci, raspundem in timp ce ne asezam. Nimanui nu-i face placere sa fie intrerupt in timpul actiunii. Si, totodata, nimanui nu-i face placere sa intrerupa actiunea altora.
- Asa este, intrervine din nou el. Dar, asa cum am zis, nu eram in actiune.
- Dar ce faceati? trecem noi la obiect.
- Discutam discutii.
- Asa, la un ceai aromat, dupa serviciu, in drum spre casa...
- Chiar asa.
- Putina politica de salon?
- Nicidecum. Nu ne pasioneaza subiectul.
- Atunci?
- Barfa ieftina, sa zicem. Ce-a mai facut unul, ce-a mai zis altul, care cu care s-a mai cuplat, care de care a mai divortat... Chestii dintr-astea, uzuale. Nimic deosebit.
- Aha. Mondenitati, va sa zica. Un subiect inepuizabil de barfe.
- Aiurea, inepuizabil. Povestile in sine sunt aceleasi, numai personajele difera. Astazi se marita unul, maine divorteaza altul, iar poimaine se schimba rolurile. Numai curve si curvari...
- Si nu va plictisiti sa vorbiti mereu aceleasi lucruri?
- Pai, nu, ca de fiecare data ii injuram in alt fel.

"Nu am pacate atat de grave incat sa reclame mersul la biserica..."

Cei doi tineri cu care discutam se numesc Ioan si Ioana sau cel putin asa pretind. Nu ne intereseaza daca mint sau nu, ne intereseaza sa aflam cum vad ei problema incalzirii globale, ce parere au de conflictul din Ucraina si daca ii bucura calificarea Paulei Selling ca reprezentanta a Romaniei la concursul Eurovision. Ne raspund rapid, fara ezitari, la tot ceea ce ii intrebam, de unde tragem concluzia ca abia asteapta sa ne vada plecati si sa reia ceea ce au fost nevoiti sa intrerupa cand am aparut.

- Nu intelegem, Ioana, ne indreptam atentia catre tipa. Pari atat de finuta si diafana... Bei cei de anason, indulcit cu miere, mananci fursecuri trase in fistic si asculti café concert. Tu chiar injuri? Nu pari genul.
- Nu? Dar ce gen par?
- Genul de fata serioasa si cuminte, atenta la fiecare miscare pe care o face si la fiecare cuvant pe care il rosteste.
- Chiar asa? Si mai cum?
- Si genul de sotie-model, care de la serviciu se duce direct acasa, la sot si copii, care in week-end merge la teatru si care stie sa gateasca tot felul de preparate exotice, sofisticate.
- Dar asta si fac. De cand ma stiu, numai asta fac. Insa uneori ai nevoie sa mai si refulezi. Sa te descarci. Sa iesi din tipare. Sa iesi din tine insuti.
- Asadar, de aia esti acum, aici, sa refulezi?
- Doar n-o sa injur in fata copiilor.
- Cati ani au copiii?
- Fata are patru, iar baiatul - sase.
- Multi inainte!
- Multumesc frumos.
- Da, ai dreptate, nu se cade sa injuri in fata lor, caci sunt la varsta la care absorb, ca un burete, totul. Si, ce e mai rau, e ca retin prostiile si ti le trantesc in fata cand te astepti mai putin.
- Am trecut prin asta. De atunci i-am impus sotului meu sa nu mai vorbeasca urat de fata cu ei si i-am promis ca nici eu nu am s-o mai fac.
- Foarte intelept. Dar in ce anume constau vorbele urate de care pomenesti?
- Injuraturi, dracuieli, blesteme...
- Lucruri serioase.
- Da.

- Probabil ca aveau si motivatii serioase...
- Aveau, dar as prefera sa nu deschidem subiectul. E delicat...
- Bine, atunci. Hai sa ii lasam pe cei mici si sa revenim la tine si la Ioan. Despre ce vorbeati cand am venit?
- Despre Barrack Obama.
- Barrack Obama, presedintele Statelor Unite? Pai, parca ati mentionat ca nu faceti politica.
- Nu vorbeam despre Obama-presedintele, ci despre Obama-omul. Cel care are o relatie cu cantareata Beyonce.
- Nu a recunoscut asta. E numai un zvon. La fel cum au fost si cele referitoare la actritele Kerry Washington si Alexandra Daddario.
- Aiurea! Asta sa i-o spuna lui Mutu! Tot ca un zvon a aparut si relatia dintre Bill Clinton si Monica Lewinsky, si pana la urma a recunoscut, omul, ca i-a bagat trabucul.
- Perversi, presedintii astia americani...
- Parca numai ei... Toti sunt la fel. Odata ajunsi sus, barbatii simt nevoia sa isi exercite puterea.
- Asa vezi tu lucrurile?
- Bineinteles. Uite-i pe francezi. Numai obsedati, unul si unul. Si nu ma refer la istoria clasica, ci la cea recenta, ultramoderna.
- Dezvolta, daca iti face placere!
- Francois Holland si-a lasa nevasta, dupa 30 de ani, pentru tanara amanta Julie Gayet. Inaintea lui, Nicolas Sarcozy, la fel: si-a stricat casnicia pentru cantareata aia ce umbla mai mult despuiata, Carla Bruni.
- Constatam ca esti la curent cu barfele pariziene. Dar cu cele dambovitene cum stai? De romanasii nostri nu zici nimic?
- Daca nu m-ati intrebat...
- Considera ca te-am intrebat acum.
- De Iliescu se stie ca a avut-o drept protejata - adica, tot un fel de metresa - pe ochelarista aia, Corina Cretu, care mai nou a trecut si prin patul secretarului de Stat american Colin Powell. Constantinescu se combinase cu o actrita tiganca, pe nume Rona Hartner, care danseaza beata pe mese. Iar relatia lui Basescu cu iapa de Elena Udrea este cunoscuta de toata lumea...
- Cunoscuta de lume, dar nerecunoscuta de cei doi, trebuie precizat. Cum explici toate astea?
- Simplu: slabiciune omenesca si justitie divina. Le ia Dumnezeu mintile, ii lasa sa decada si, cand ii vede jos, ii arata cu degetul, supunandu-i oprobiului public.
- Interesanta, invocarea divintatii. Mergi la biserica?
- Nu am nevoie.
- De ce crezi asta?
- Nu am pacate atat de grave incat sa reclame acest lucru.
- Dar daca ai avea, ai merge?
- Nu cred ca as merge nici atunci. Daca vreau sa vorbesc cu Dumnezeu, o pot face si la mine acasa, in bucatarie, in timp ce pregatesc un sufleu.

"Ioan are modul sau particular in care imi provoaca placerea..."

Ioan si Ioana ard. Modul in care se privesc le desconspira dorintele si sentimentele. Cu fiecare clipa petrecuta in compania lor ni se intareste convingerea ca sunt amanti. Dar nu este problema noastra. Ce daca sunt? Lasa-i sa fie! Mult mai important ni se pare sa obtinem de la ei pareri vizavi de concertul lui Mireille Mathieu la Bucuresti, de alegerile de la Federatia Roman de Fotbal si de "Flacara lui Adrian Paunescu". Le obtinem, apoi trecem mai departe.

- Ioane, si tu esti la fel de pornit pe magnatii care au amante? revenim la tip.
- Nu e vorba doar de ei, sare el de colo. Nu-i suportam, nici eu, nici Ioana, pe niciunii dintre cei ce comit asemenea acte reprobabile, indiferent de mediul din care provin si de sferele in care se invart.
-  De ce?
- Sa iti neglijezi sau chiar batjocoresti partenerul de viata pentru niste placeri carnale, de moment, este condamnabil. Ce fel de exemplu dau aceste asa-zise vedete tinerilor de rand?
- Unul negativ.
- Categoric. Cum sa nu fii pornit pe astfel de specimene? E foarte greu, ba chiar imposibil. Mai ales ca pe unele dintre ele le vezi zilnic la televizor.
- Bine, dar stii ca nu e bine sa judeci oamenii? Nu te gandesti ca ai putea ajunge si tu in situatia lor?
- Nu as putea. Eu am drumul meu. Si-apoi, chiar daca, prin absurd, as ajunge, eu nu sunt persoana publica, care sa dea pilde si sa formeze opinii. Pe mine nu ma stie nici vantul, nici pamantul.
- Asta nu e o scuza.
- Nu e, dar e o consolare. Cel putin, daca fac rau, mi-l fie mie si, eventual, alor mei, nu unei intregi generatii. Si, daca se intampla asta, atunci probabil ca o merita.
- Cunoastem: injuraturi, dracuieli si blesteme...
- Prefer sa nu intru in amanunte.
- Totusi, cand te referi la tine si ai tai, asta inseamna personale care conteaza cel mai mult in viata oricui, nu? Ai copii?
- Un baiat si fata.
- La fel ca si Ioana. Ce coincidenta... Si nu te deranjeaza gandul ca ai putea sfarsi in postura umilitoare in care ei sa simta sila sau mila fata de tine?
- Nu m-am gandit la asta. Da, daca am sa ajung vreodata in situatia de a avea o amanta, am sa ma gandesc inainte de a porni pe drumul pacatelor.
- Asa spun toti, Dar, cand ajung acolo, cand vad corpul cald si proaspat al metresei plina de dorinte, intinsa lasciv pe canapeau placerilor interzise, se lasa prada freneziei si uita. Nu se mai gandesc la nimic decat cum sa o patrunda mai repede si mai adanc.
- Probabil. Nu am de unde sa stiu, caci nu am trecut prin asa ceva.
- Cum zici tu, Ioane. Dar ai grija. Cu o amica atat de atragatoare precum Ioana, nu esti departe.
- Multumesc frumos pentru compliment, intervine Ioana, fluturand ochii ca o pustoaica indragostita de proful de geografie. Toata lumea imi face complimente, numai domnul acesta nu, se alinta ea aratand din cap catre Ioan. Parca ii e ciuda, parca nu vrea sa ma faca sa ma simt bine...
- Nu-i un capat de tara, intram in jocul ei, convinsi de-acum ca intre cei doi e mai mult decat amicitie. Poate se revanseaza in alt fel. Sunt o multime de alte moduri in care se poate face o femeie sa se simta bine...
- Asa este. Aveti dreptate. Iar el chiar are el modul lui particular de a se revansa...

Spunand asta, Ioana ii face discret cu ochiul lui Ioan si, vazandu-l ca face pe imbufnatul, ii prinde fara jena mana in mana sa. El zambeste si ii strange palma in pumnul lui. Nu se mai jeneaza. Nu se mai ascund. E asa cum am zis: cei doi sunt combinati. Si, mai mult decat atat, se iubesc. Nu e vorba doar de o relatie carnala, animalica, ci relatia lor are si o componenta lirica, sentimentala. Problemele pe care le are fiecare dintre ei acasa sunt mai grave decat par la prima vedere.

Din aceeasi categorie:

Chimistele

"Cum sa numesti prieten pe cineva care nu are aceeasi optica in privinta substantei?!"

E vara, e vacanta. Caminele studentesti sunt aproape goale. Majo...

Citeşte mai mult...

Jucăuşii

"Ce om e acela care nu a auzit de Andone?..."

Are niste ochi verzi, in care, daca nu esti atent, poti sa te pierzi. In rest, insa, este o fiinta comuna...

Citeşte mai mult...

Grașii

"Dupa ce mananc bine, ma cred smecher..."

E iarna, e vacanta, pleaca oamenii din oras. Unii merg sa se recreeze in Alpi, altii - sa se imbete in Bucegi...

Citeşte mai mult...

Elevații

Nascut pentru a zdrobi inimile femeilor

Academia de Stiinte Economice din Bucuresti, ora doua dupa-amiaza. Intre doua cursuri, studentii isi consuma cl...

Citeşte mai mult...