Zi de vizita la Penitenciarul Rahova. Duminica, pe la pranz, o multime de oameni sunt adunati in fata portilor ferecate, in spatele carora sunt inchisi puscariasii. Printre cei ce se imbulzesc la intrare, incarcat cu doua pachete mari, se distinge un barbat la vreo 40 de ani, cu parul valvoi, care se agita ca pestele pe uscat si striga neincetat: "Mioara! Mioara!" Ceilalti vizitatori il privesc la inceput cu oarecare uimire, dar mai apoi, prinsi cu propriile treburi, apasati de propriile necazuri, nu-i mai acorda atentie. Doar un trecator mai in varsta, un satean din zona, se opreste si-l intreaba: "Ce se intampla, omule? Ce-ai de tipi asa?"

Bucuros ca a gasit pe cineva interesat de cazul lui, omul il apuca de brat: "Am venit sa o vad pe iubita mea, Mioara, dar nu-mi dau voie sa intru, ca nu sunt ruda cu ea!" si, ca pe un vechi prieten, il intreaba: "Te bazezi sa-mi treci pachetele astea dincolo?" Auzind asta, sateanul face ochii cat cepele: "Eu?!" si se da doi pasi inapoi: "Ce, am innebunit? Vrei sa puna astia mana pe mine, sa ma bata de sa ma deznoade?" Dar se intereseaza totusi, din curiozitate: "Ce-ai in ele, droguri?", vorbe la care omul, cat e de suparat si preocupat, nu se poate abtine sa nu zambeasca: "Ha, ha, ha! Ce droguri visezi, nene? De unde droguri?", dupa care il linisteste: "Nici vorba! Sunt doar niste tigari, conserve si schimburi curate, nimic altceva!" si i le arata: "Uite-le!" Dar taranul se eschiveaza: "Lasa-ma, omule, in pace, nu vreau sa-mi faci probleme!" si pleaca, grabind pasul, inspre Bragadiru.

Ramas din nou singur, omul reia strigatele peste gard: "Mioara! Mioara! Sunt eu, Vasile! Mioara, unde esti? Fa-te-ncoa, iubita mea!" Si, intr-un final, ruga ii este auzita de Cel de Sus: la ferestrele zabrelite de la primul corp dinspre strada isi fac aparitia cateva femei in zeghe, printre care si respectiva. Cand isi vede ibovnicul, ea da din maini ca apucata, trimite bezele si radiaza toata, dar altceva in plus nu-i sta in putinta, asa incat speranta plasarii pachetului ramane tot in el. Drept urmare, omul se duce la cativa vizitatori care se pregatesc sa intre si, pe un ton disperat, ii roaga: "Dati-i pachetul asta femeii de acolo!" si arata cu degetul inspre Mioara: "Spuneti-i c-o iubesc si c-o astept!" Nimeni nu accepta. Se umileste in fata lor: "Fac orice, numai ajutati-ma!" Nici unul nu-l baga in seama. Cade in genunchi: "Nu ma lasati, fie-va mila de dragostea noastra!" Degeaba. Totul e in zadar.

Atunci, el se uita imprejur si se orienteaza. Se apropie un cuplu caruia tocmai i se verificau actele la intrare, le arunca celor doi pachetele la picioare si le striga: "Vedeti sa ajunga la Mioara!", dupa care, intr-o fractiune de secunda, ca un veritabil sprinter, o rupe la fuga, urland ca apucatul: "Mioara! Mioara!" Dupa vreun sfert de ora, omul se intoarce si se intereseaza la un gardian: "Ce s-a intamplat cu pachetele mele? Le-au bagat aia?" Acesta il priveste cu un soi de uimire amestecata cu mila, scutura din cap ca da, le-au introdus respectivii, si-i raspunde: "Nu esti sanatos, omule! Ti-a luat dragostea mintile!"

Dar el deja nu-l mai asculta. E din nou cu ochii la fereastra respectiva, unde Mioara isi aprinde, plina de satisfactie, o tigara. Bucuros pana la Dumnezeu, el agita bratele prin aer, face semnul victoriei si striga: "Mioara, te iubesc! Mioara, te iubesc!", apoi, intr-un final apoteotic, ii face o promisiune emotionanta: "Am sa te astept! Sapte ani nu inseamna mare lucru pentru mine!" Si se duce, tot privind inapoi, la treaba lui. Asteptarea continua.

Din aceeasi categorie:

Lipeală la țară

In satul Ghimpati locuiesc, gard in gard, doua prietene de-o viata: "tusa" Lusa si "tata" Didina. Deunazi, stand ele de vorba despre feciorul Didinei,...

Citeşte mai mult...

Croazieră cu rupătoarea de ațe

Aflat in ultimul an de studiu al Facultatii de Mecanica din Bucuresti, Laurentiu este un baiat de 23 de ani, foarte inteligent, care are media general...

Citeşte mai mult...

Renegatul

Statia de metrou Dristor 2. Capat de linie. O garnitura e trasa la peron, gata de plecare. Cativa oameni au ocupat deja locuri, cand, intr-unul dintre...

Citeşte mai mult...

Cocoșul nervos

Locuind in comuna Bragadiru, la numai cativa km de Bucuresti, Stefan Nicolae a cunoscut, in cei 50 de ani ai sai, foarte agitata viata a Capitalei, cu...

Citeşte mai mult...