gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed18102017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Rău cu rău, dar mai rău fără rău

Evaluare: / 1
1

In cimitirul Sf. Pantelimon se gaseste, undeva pe aripa dreapta, mormantul lui Ion Petcu. Este un mormant simplu, dar ingrijit, pe care se pot vedea flori proaspete si lumanari, si care este prevazut cu gardulet si bancuta. Pe aceasta bancuta statea si plangea, intr-una din zilele trecute, o batrana cam la 60 de ani, palida si imbracata toata in negru. La un moment dat, de ea se apropie o alta femeie care ii cere voie sa se aseze. Ea inclina din cap ca da, poate sa stea, si-si continua plansul.

Dupa putin timp, printre lacrimi, batrana incepe sa vorbeasca si sa jeluiasca, dar fara tipete sau istericale, ci pe un ton linistit: “Ioane, ce mi-ai facut tu? M-ai lasat singura! De ce, Ioane, de ce?”. Cealalta o intreaba: “Era sotul, nu-i asa?”. “Da, Ion era omul meu. A fost un barbat tare de treaba, chiar daca mai avea si el pacatele lui!” raspunde cea inlacrimata si plange mai tare, apoi explica: “Se mai intampla uneori ca venea beat si atunci ma mai batea, dar ma obisnuisem, mai ales ca nu dadea tare, s-apoi uneori poate chiar o meritam. Acum, fara el, imi e greu, imi lipseste tare mult!”

Ascultatoarea ridica usor din sprancene, semn ca e atenta si mirata, iar batrana vorbeste mai departe: “Nu a fost un betiv Ion al meu. Bea si el ca tot omul. Abia acu’, de cativa ani, a cazut in patima alcoolului, de venea acasa pe trei carari. Dar l-am inteles si l-am lasat: bea de necaz c-a imbatranit!”, dupa care isi sterge lacrimile cu o batista si spune inciudata: “Of, Ioane! Ai plecat si m-ai lasat!” si continua sa se descarce: “Tot de la bautura i s-au tras si aventurile cu muierustile alea, ca daca nu era beat, nu se ducea el niciodata! Cum asa, sa se duca Ion al meu? Niciodata!”

Curioasa sa mai auda despre Ion, femeia o incurajeaza. Spune: “Cum asa? A avut relatii cu alte femei?”. “Eh, relatii! Se mai ducea si el ca tot omul cu una, cu alta, dar nu era niciodata ceva serios! Numai pe mine m-a iubit Ion! De cand ne-am luat, m-a iubit!” povesteste mai departe, plangand, batrana indoliata. “Numai pe mine si afurisitele astea de jocuri de noroc! Ca mereu cand lua leafa, nu se lasa pana nu o juca jumate la loterie! Saracu’, spera si el sa castige, sa le ia copiiilor case! Dar n-a avut noroc, ce sa-i faci?!” Izbucneste deodata mai tare in plans, ridicand putin vocea: “Of, Ioane, de ce nu mai esti tu, ca te las sa bei cat vrei, poti sa mai dai si in mine, sa umbli cu muierustile alea si sa-ti dai toti banii pe loterii si alte prostii, numai sa fii cu mine aici!”

Puternic impresionata, doamna de alaturi lacrimeaza si ea usor si constata: “L-ati iubit mult pe domnul Ion, dupa cat imi dau eu seama!” Batrana scutura din cap de cateva ori aproband si se confeseaza in continuare: “Daca l-am iubit? Pai il mai iubesc si acum, desi e mort de aproape un an! M-am maritat din dragoste si am fost fericita cu el viata intreaga, chiar daca nu era usa de biserica. Om ca al meu n-am mai intalnit si n-o sa mai intalnesc cat oi trai!”, apoi priveste spre cer si-i cere socoteala Celui de Sus: “De ce, Doamne, mi l-ai luat? Ce ma fac eu singura? Ca asa cum era Ion, era Ion al meu!”, insa nimeni nu-i raspunde de sus. Doar de jos, de pe banca, ii vorbeste cea care a ascultat-o pana acum: “Eh, doamna, asa e viata: cu totii ne ducem odata si-odata. E lasat de la Dumnezeu!” Si zicand asta, se ridica si se indeparteaza cu pasi mici de mormantul lui Ion Petcu, acolo unde, ramasa singura, sotia continua sa-l planga pe Ion: “Ioane, Ioane! De ce m-ai lasat singura? E casa goala fara tine, Ioane!”

 

Din aceeasi categorie:

"Ce-ai, mami, de ce dai?"

In autobuzul 311 sunt asezate, pe doua scaune alaturate, in partea din fata, mama si fiica. Mama are vreo 40 de ani si e genul de femeie dura, cu tras...

Citeşte mai mult...

Părintele o ia pe coajă

Părintele o ia pe coajă

Pe culoarul de legatura dintre statiile de metrou Unirii 1 si Unirii 2, un batran e sprijinit de zid. Imbracat complet in negru, in sfintele haine pre...

Citeşte mai mult...

Nostalgie copleșitoare

Nostalgie copleșitoare

Sunt trei tineri inalti, aratosi, joviali. Buni prieteni inca de pe vremea scolii, ei au crescut practic impreuna si nu e de mirare  ca o puternica le...

Citeşte mai mult...

Lovitura

Lovitura

- Cum e, Anghele, te-a mai lasat?

- M-a lasat pa dracu’, Damiane! Da’ nu-mi fac griji, pana in Sfanta Marie sunt pe picioare. Doar stii ca an de an, de...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Rău cu rău, dar mai rău fără rău