Premiera la Scala. Comedie romantica. Sala plina, animatie, distractie. Floricele, cola, seminte, bere. Filmul ruleaza de o juma' de ora, intriga e tesuta bine, cand, din intunericul salii, razbate o voce pitigaiata de fata: "Dorel! Dorel!" Cativa spectatori se intorc si privesc in directia de unde vin chemarile, unii dintre ei susuie: "Ssst!", dar nimeni nu raspunde, asa ca respectiva insista, mai tare si mai suparator: "Dorel! Dorel, stiu ca esti aici! Raspunde!" si, drept urmare, reactiile salii sunt mai vehemente:
"Alo, liniste acolo, in spate!"; "Ia mai taci dracu', ca ma enervezi!"; "Gura, ca vin la tine!"; "Ciocu'mic pe ramura aia!" si altele de genul asta.
Pentru moment, fata tace si filmul merge inainte in liniste. Eroul principal, "el", incepe avansurile catre eroina principala, "ea", care rezista deocamdata si il tachineaza, dar peste vreo zece minute ii cedeaza si se saruta. Emotie generala, oftaturi, fluieraturi. Cand, intr-o clipa de tacere, se aude din nou: "Dorel! Dorel! Vin de la tine de-acasa, mi-a spus mama ta ca esti aici! Nu te ascunde!" si, ca la comanda, un nou val de injuraturi si amenintari la adresa fetei, totul culminand cu: "Da' mai taci in spume, disperato, ca daca-ti dau o palma, mori!"
Imediat dupa aceea, pe ecran are loc o scena pe un lac, la lumina zilei, vizibilitatea in sala sporeste si "disperata" poate fi observata. E o liceana de vreo 17 ani, blonda, imbracata intr-o rochita inflorata. Pare simpatica asa cum e, bosumflata si, in consecinta, unui tip cu voce groasa, tabagica, i se face mila de ea si striga: "Bai, asta, care esti Dorel? Arata-te, sa vedem si noi ce mecla ai!", lucru care suna placut, starneste zambete si-i determina pe alti doi indivizi sa i se alature: "Da, Dorele, iesi la iveala, tata! Vorbeste!"; "Hai, baiete, ce dracu'! Cat o sa te mai lasi rugat?"
Pana la urma, auzind toate astea, numitul Dorel se inmoaie si raspunde: "Da, Ioana, sunt aici!", sculandu-se in picioare, undeva, in fata, cu mana ridicata: "Asteapta sa se termine filmul, ca vorbim dupa!", apoi se aseaza la loc, dar nu pentru mult timp, caci, pustoaica, vazand unde este pozitionat, o rupe la fuga si nu se opreste decat langa el, facandu-l sa se ridice din nou: "Cine e asta?" si arata din cap inspre o fata situata langa el. Dorel se uita la respectiva si face pe prostul: "Nu stiu, nu o cunosc. Era aici cand m-am asezat!", in vreme ce respectiva continua sa se uite la film, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Dar ceva tot o da de gol ca e cu el, si Ioana se prinde: e jacheta lui, infasurata dupa mijlocul ei. Vazand-o, Ioana izbucneste in plans, ii da o palma lui Dorel si urla ca o isterica: "Sa-ti fie rusine! Esti un ticalos! Nu vreau sa te mai vad in viata mea!"
Scena e dureroasa si, desi pe ecran idila dintre cei doi protagonisti e deja infiripata, nelipsind soaptele de asternut, majoritatea celor din sala sunt atenti mai mult la ea decat la film. Unii chiar comenteaza: "L-a prins pe nemernic! Bine i-a facut!"; "Al dracu' imputit Dorel asta, sa-si bata joc de o fata asa scumpa!"; "Ce jigodie, dom'le, ce jigodie!", apoi fata pleaca cu ochii in lacrimi, pe langa Dorel si noua sa cucerire, merge si se aseaza in ultimul rand al salii, continuand sa planga cu sughituri.
In curand, filmul se sfarseste, se aprind luminile si incepe evacuarea. Cei doi eroi au ramas, asa cum era de asteptat, impreuna, iubirea a invins. Una cate una, perechile de tineri indragostiti parasesc sala, privind la Ioana, care tot boceste. In cele din urma, sala se goleste si incepe curatenia. Urmeaza un alt spectacol.
Din aceeasi categorie:
Cocoșul nervos
Locuind in comuna Bragadiru, la numai cativa km de Bucuresti, Stefan Nicolae a cunoscut, in cei 50 de ani ai sai, foarte agitata viata a Capitalei, cu...
Frica de moarte
Coada mare la bilete, sambata, la telefericul care circula din Busteni la cabana Babele; multa lume vrea sa ajunga sus, pe crestele Bucegilor. Nu e in...
Rău cu rău, dar mai rău fără rău
In cimitirul Sf. Pantelimon se gaseste, undeva pe aripa dreapta, mormantul lui Ion Petcu. Este un mormant simplu, dar ingrijit, pe care se pot vedea f...
Omul cu fotoliul
E un om simplu cu aspect de om simplu. Are vreo 50 de ani, o figura comuna, cu ochi mici si dusi in fundul capului, cu fruntea lata, lasand sa se vada...
TINETI MINTE!