gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri17082018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Mâncătorii de zăpadă

Evaluare: / 1
1

In fata magazinului Obor e stransa, de vreun sfert de ora, o multime de oameni de tot felul: tineri sfrijiti, fugiti de la scoala, muncitori invoiti de la serviciu, pensionari ramoliti, iesiti dupa cumparaturi, gagici misto, pe care carnea plesneste de sanatate si de bine ce-o duc. Cu totii se holbeaza la o fetita de vreo zece ani care, daca n-ar fi cam neagra, ar fi frumoasa. Langa fetita, un malac de om tiganos, de vreo doi metri si cinspe, in cojoc si cu caciula ruseasca, tine in mana o galeata plina cu zapada. Face impresia, daca nu a unui golan, atunci cel putin a unui om neserios, neobisnuit cu munca, dar obisnuit cu banii. Sta calm, inregistreaza pariurile (se mizeaza mult, de la o o suta de lei in sus, si se ajunge chiar pana la doua mii) si, din cand in cand, priveste catre fetita, o mangaie pe cap si-i spune: “Ai grija, Danuta, ma bazez pe tine. Uite, pun o gramada de bani pe tine.”

La ora 13 fix, fetita incepe. Se asaza pe vine, isi pune galeata in fata si, cu o lingura metalica, isi baga pe gat zapada alba, rece, racoritoare. Mananca incet, cu inghitituri mici, de parca n-ar vrea sa se sature. Nu stii, daca te uiti la ea, de mananca cu pofta sau cu noduri; nu stii daca ia zapada ca pe o mancare sau ca pe o bautura, daca-i tine de foame sau de sete; nu stii daca ce face, face de placere sau de nevoie.

Oamenii o privesc uimiti, cu rasuflarea taiata, fara sa scoata o vorba. Daca la inceput erau cu totii convinsi ca nu e posibil ca fetita sa inghita tot, acum, cand, incet-incet, lingura cu lingura, “dumicat cu dumicat”, se apropie de jumatatea galetii, unii incep sa creada ca e. Si le pare rau ca au pariat. Celorlalti, care nu s-au abtinut de la joc, le pare bine ca au facut-o. Si in orice caz, fiecare isi da seama ca aceasta nu e prima oara cand fetita incearca, precis are la activ si alte tentative de acest gen.

Tiganul din spatele fetei, care zice ca e tatal ei, zambeste pe sub mustati. Urmeaza sa ia, daca fetita termina galeata, aproape doua mii de lei. O incurajeaza tot timpul: “Hai, tata, hai, Danuta! Hai, ca poti! Hai, ca nu mai ai mult!” si-i face promisiuni pe care altfel nu i le-ar face si de care e putin probabil ca are de gand sa se tina: “Hai, ca diseara iti iau pizza, si ciocolata, si inghetata(!). Hai, ca poti!” E exaltat, se vede pe figura lui ca ar face orice ca Danuta sa manance toata zapada.

Peste putin timp, fetita oboseste. Are burta plina, nu mai are unde sa bage. A inceput mai mult sa suga zapada, sa o linga din lingura, decat sa muste din ea, ca la inceput. Din cand in cand, tuseste, sughite si scuipa. Daca la inceput a luat-o poate cu placere, acum, e clar pentru toata lumea, o ia cu durere. Fiecare gura inghitita e pentru ea un chin. Un chin care, spera cei ce au pariat impotriva ei, o va pune jos, o va face sa renunte, sa cedeze. Si, intr-adevar, nu peste mult timp, fetita spune: “Nu mai pot, ma doare burta” clacheaza si renunta.

Colapsul fetei, cuprinsa brusc de frisoane si de tremuraturi din cap pana-n picioare, il raneste profund pe tiganul cu cojoc. Omul, desi o vede ca nu mai poate, desi stie ca fetitei ii e rau, nu se poate impaca cu gandul ca pierde aproape doua mii de lei. Si asta pentru ce? Pentru ca ea n-a mai putut inghiti cateva linguri de zapada. I se pare nedrept si, poate, chiar asa e.

Lumea se raspandeste. Cei care au pariat isi iau banii si pleaca satisfacuti, in vreme ce ceilalti isi exprima ciuda ca n-au pariat si ei - acum ar fi fost invingatori. “Tiganul-tata” isi ia galeata de jos, varsa ce-a mai ramas in ea si o umple din nou cu zapada alba, imaculata, fina si pufoasa. Fara sa arunce macar o privire in directia fetitei invinse, merge si-si instaleaza “tabara” pe partea cealalta a strazii. Langa el, aparut parca din pamant, un baietel cu parul valvoi si nasul rosu, se uita ciudat in directia galetii. Privirea lui, pe de o parte tematoare, pe de alta increzatoare, pare sa spuna: “Oare oi reusi eu sa o mananc toata, daca Dana nu a putut?...” Parca citindu-l pe pusti, tiganul cu cojoc il mangaie pe cap si-l incurajeaza, in timp ce inregistreaza pariurile: “Ai grija, Danut, ai grija, tata. Ma bazez pe tine! Mizez o gramada de bani pe tine.”

 

 

Din aceeasi categorie:

Lăsat cu buza umflată

Lăsat cu buza umflată

Statia de metrou Eroilor este unul dintre locurile renumite in intreg orasul pentru oferta bogata de flori. Aici, indiferent de anotimp, ora sau stare...

Citeşte mai mult...

Romanţă vesperală naivă

Romanţă vesperală naivă

Se lasa seara si parcul Titan, o oaza de pace si liniste in mijlocul nebuniei cotidiene din Capitala, incepe sa se populeze. Tinerii indragostiti se i...

Citeşte mai mult...

Paceanga în lupta cu strigoiul

Paceanga în lupta cu strigoiul

Pe strada Braila, la poarta casei de la numarul 87, este luni o cruce mare acoperita cu panza neagra: a murit nenea Dita. Pe numele sau real Badea Bol...

Citeşte mai mult...

Joc pătimaș

Joc pătimaș

Duminica dimineata, pe la ora 10.00, un grup de sase buni prieteni si vecini din cartierul Muncii vin in parcul "Tineretului" sa puna de-o miuta. Desi...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Viaţa noastră Mâncătorii de zăpadă