"Hai noroc, Petcule!" "Ai noroc ca te cunosc, Pavele!" Astfel se saluta doi oameni la vreo 35 de ani cand se intalnesc, vineri seara, in fata la Cocorul; dupa care bat palma si merg la bodega din capatul Caii Mosilor. "Ce zici, iti bag o bere sau mai stam pana vine si Sandu?" intreaba Petcu, un tip cu o figura de taranist, dupa ce iau loc la o masa. Dar Pavel, un slabanog inalt, cu alura de contorsionist, nu accepta: "Bere? Nici vorba! Azi nu bem decat tarie! Vodca!" Si dupa ce da o prima comanda: "Doua mari!", explica: "Sunt ravasit! Am aflat ceva ce m-a intors pe dos!". "Ce?" sare imediat Petcu. "A murit Suciu!"

In satul Ghimpati locuiesc, gard in gard, doua prietene de-o viata: "tusa" Lusa si "tata" Didina. Deunazi, stand ele de vorba despre feciorul Didinei, care a trecut de 30 de ani si tot holtei a ramas, este pomenit numele Vioricai, nepoata Lusei. Aceasta, o boboaca focoasa de 20 ani, vine din Capitala, vara de vara, sa stea o luna la bunica, sa se recreeze si sa aspire aer curat, de tara.

"Fa, Luso!" zice Didina, "nepoata-ta e frumoasa foc! Lu’ Ion al meu i s-au aprins calcaiele dupa ea!".

La etajul doi al unui bloc de pe aleea Pantelimon, numarul 7, locuieste familia Paleacu. Sotii au in jur de 40 de ani, iar copiii lor sunt mici: fetita are 8 ani, baiatul - 9. In seara Ajunului de Craciun, prichindeii, carora le-a bagat cineva in cap ca Mosul nu exista, ca Mosul e de fapt tatal lor, s-au gandit sa se convinga cum stau lucrurile. Drept pentru care isi asaza cuminti cizmulitele la usa, cum faceau de obicei, si se pun la panda, tragand cu ochiul, cu schimbul, pe vizor. Asta fiindca in alti ani, cand suna, ei deschideau, ieseau, gaseau darurile, dar pe hol nu era nimeni. Ceea ce, le zicea mama, se intampla fiindca “mosul e tare grabit, n-are timp sa stea”.

In batranul si etern fascinantul Cismigiu intra, pe la orele amiezei, doi tineri liceeni, imbracati smechereste si avand fiecare in spate cate un rucsac. Unul e roscat pi pistruiat si seamana putin cu Costel Baloiu; altul e brunet si are niste perciuni lungi, gen Elvis; amandoi sunt bronzati bine, semn ca strandurile s-au deschis. Umbla pe aleile umbroase la pas, fara graba, si ochii le fug in toate partile, asa incat oricine ii vede, isi poate da seama imediat ce cauta acolo: au iesit la agatat.

Costel Balalau este un baiat de 26 de ani, simpatic, bine crescut si foarte serios. Originar din zona Moldovei, mai exact din satul Pucheni, de langa Roman, Costel a venit in Capitala pe cont propriu, luand viata in piept inca de la frageda varsta de 16 ani. De atunci, el a muncit pe rupte ca zugrav si faiantar, reusind sa-si faca un rost. S-a insurat in urma cu jumatate de an cu Diana Moinescu, o fata frumoasa si harnica, si, desi inca locuieste cu socrii, Costel e multumit.