gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Totul e să ai un sistem

Evaluare: / 1
1

Sala de pacanele a unui local parioristic din Busteni. Un impatimit e calare pe un aparat. Ma apropii de individ. “A dat ceva pana acum masina asta?” “A dat pe dracu’! Trei mii mi-a inghitit. Da’ n-o las pana nu scuipa afara tot! Ia uite aici!” Ma uit si il vad cum introduce bancote se ridica in varful picioarelor si apasa cu putere pe butoanele masinariei. Dar combinatia de fructe ce iese nu este castigatoare. “Pot s-o fortez si eu un pic?”, il intreb, usor amuzat de ceea ce tocmai am vazut. “Forteaz-o cat vrei, ca tot degeaba! Nu da nimic, e pusa pe luat!” Bag zece lei, incerc o data, asa, de incalzire, dar constat ca a avut dreptate: nu da, doar ia.

Omul zice apoi: “Fii pe faza, ca bag o serie! Poate o pacalesc!” Si incearca, timp de cateva minute, tot felul de scheme, care de care mai originale si curioase: se inclina intr-o parte, in cealalta, se departeaza de masina, se suie pe ea, se infige voiniceste in ea, o ia cu binisorul, vorbeste cu ea, o roaga chiar. Dar nimic.

O rablă nu pornea în concediu

Evaluare: / 1
1

El urca stapan pe sine la volan; ea - in dreapta lui. Au o Dacie albastra, veche de cand lumea. In spate - bunica si cei doi copii. Portbagajul - plin cu genti si valize. Asist, care va sa zica, la o plecare in concediu.

Deschid geamurile, el isi potriveste oglinzile, isi prinde centura vietii, da la cheie, harst-harst, dar... nu porneste. Na belea! Coboara el, salta capota, se uita pe ici, pe colo, controleaza contactele, se suie inapoi si da din nou la cheie. Acelasi harst-harst metalic. La naiba! Se da el jos din nou, se dau si copiii jos, se da si femeia si incep sa impinga masina. Bunica ramane inauntru. Dupa vreo zece metri de impins, el sare din mers la volan, ambaleaza, forteaza, dar degeaba: n-o ia. Se mai aduna vreo doi-trei binevoitori, imping si astia vreo treizezi de metri, dar nimic. Nu vrea si gata. Soferul se uita in toate partile; nu stie ce sa-i mai faca. Si atunci incep sa vina sfaturile.

Iubire, bibelou de porțelan

Evaluare: / 1
1

In statia Zefirului, de pe sos. Iancului, opreste un autobuz 335 de tipul celor noi si moderne. Fiind ora 11.00 dimineata, nu e prea mare aglomeratie, doar cativa oameni coboara si alti cativa urca. In categoria celor din urma se incadreaza si doi batranei simpatici, cu figuri blande si mici de statura. Ea pune prima piciorul pe scara, face doi pasi si priveste in urma, la omul ei. El da sa urce la randul lui, pune mana pe bara, dar chiar in clipa aceea usile i se inchid in nas. Dinauntru, varstnica doamna se uita cu regret la cel ramas jos, in strada. Il vede cum face semne disperate soferului si cum bate cu pumnii in usa, il aude cum striga din rasputeri: "Asteptati! Luati-ma si pe mine!", dar in zadar.

Infiltrare abilă în mediu ostil

Evaluare: / 1
1

Se lasa seara si in acceleratul de Bucuresti, venind dinspre Mangalia, se face racoare. Intr-un compartiment de clasa a doua sunt trei baieti de vreo 20 de ani, care vin de la Costinesti si care se lauda cu o groaza de cuceriri pe plaja, o doamna in varsta cu aer intelectual, care se intoarce de la ghiol, un alt tanar care calatoreste singur si o familie sobra: mama, tata si fiica, toti cu figuri reci, "nemtesti", inflexibile. De cand s-au urcat, cei trei smecherasi nu-si mai pot dezlipi ochii de la fata, fiecare incercand tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atentia; dar, din pacate pentru ei, nici unul nu reuseste. Frumoasa liceana, cufundata in lectura unui roman, ii ignora total.

Tudor, fericit pe ultimul drum

Evaluare: / 1
1

Pe soseaua Pantelimon trece, joi dupa-amiaza, un mic convoi funebru. In frunte e un preot batran, cu barba alba, lunga, insotit de un tanar imberb ce sustine crucea mare, din lemn. In urma lor vine carul mortuar, care de fapt e o... caruta mortuara, trasa de un singur cal, maro. Iar dupa rusticul vehicul, aflat pe post de dric, se tin cativa oameni tristi, probabil rude si prieteni de-ai raposatului. Pentru ca cel trecut in nefiinta, care odihneste intins in cosciug, cu mainile pe piept, e un barbat. Sus, in caruta, niste femei imbracate in negru urla si bocesc de mama focului. Arata distruse, nu altceva, incat lumea de pe strada, vazandu-le si auzindu-le, e miscata. “Ce inmormantare frumoasa! L-au iubit mult! Saracu’, ce-l mai jelesc! De-ar fi si la mine asa!”, se minuneaza o batranica marunta, gandindu-se la ce poate fi mai rau.

Viaţa noastră