gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu24012019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Mai sunt de găsit și oameni buni!

Evaluare: / 2
1

In tramvaiul 41 se elibereaza un scaun; o voluptuoasa cucoana isi ridica fundul enorm si se indreapta spre coborare. Doi tipi o vad, ranjesc multumiti si se reped, din sensuri opuse, spre scaunul respectiv. "Bataie pe locuri!" striga atunci un mistocar cu cioc, vazandu-i pe indivizi cum ajung in acelasi timp si nici unul nu vrea sa cedeze.

"Al meu e, eu am venit primu'!" pretinde un malac barbos gen Piedone, in timp ce incearca sa se aseze, dar este blocat de celalalt, un plavan albinos gen Florin Piersic, care-i baga mana-n fata si-l someaza brutal: "Retrage-te, Barbone, eu stau aici!" El da, la randul sau, sa se puna pe scaun, insa este apucat de cureaua de la pantaloni si tinut in frau de rival: "Ma, da-te de-a-ndaratelea! Vrei s-o iei pe coaja?" Si mimeaza o lovitura cu pumnul, in stilul lui Vastag. "Hopa! S-a-ncins tarata-n el!" striga atunci hahalera mistocara, apoi pune paie pe foc si il indeamna direct: "Dati-va cap in cap, ca berbecii!"

Întâmplare cu un nebun și doi burtoși

Evaluare: / 2
1

In fata "McDonalds"-ului de la Bucur Obor, o multime de bisnitari vand de toate, de la tigari si alcool pana la dresuri si chiloti. Vin de dimineata si stau pana seara, se cunosc bine intre ei si formeaza o adevarata familie. Sambata trecuta, pe la pranz, cand lumea forfoteste in cautare de chilipiruri si e o agitatie de nedescris, printre cele doua randuri pe care sunt aliniati vanzatorii, trece un om, numai ca nu e un om obisnuit: e un costeliv paros la vreo 35 de ani, cu chipul ravasit, imbracat in pantaloni scurti negri si maiou alb, incaltat in sandale rosii si care urla cat poate: "Uuuuuuuuu! Uuuuuuuuuu!" In mana dreapta tine, agatat cu o sfoara subtire, un zmeu de hartie frumos colorat, iar faptul ca acesta se misca prin aer, serpuind sinuos, pare sa-l bucure nespus. Tanarul alearga repede, mai loveste pe unul, pe altul, dar nu pare deranjat de nimeni si de nimic. Isi vede mai departe de distractia lui, alergand de colo-colo.

Despre unul care zace în stradă

Evaluare: / 2
1

Chiar la intrarea in parcul «Arenei Nationale», este cazut un om. Imbracat foarte decent, in costum de stofa si camasa alba, el atrage, vineri seara, atentia celor care intra sau ies fiindca zace in drum. Nu da nici un semn de viata. Sta culcat intr-o parte, pe asfalt, cu fata intr-un boschet. E plin de praf si nu misca; pare mort.

"Un betiv, mama..." ii spune o femeie fetitei sale ce-l priveste speriata: "Un nene care a baut prea mult" Si il ocoleste, tragandu-si copilul dupa ea, sa nu-l calce.

Doi pusti cu o minge de fotbal merg la o miuta si dau de el in calea lor. "Ia uite-l si p-asta!" se mira unul. "E pulbere!" Iar celalalt e de acord: "Da, e beat crita. Cand ma uit la el parca-l vad pe taica-meu!"

Teroarea neagră

Evaluare: / 2
1

Batrana Ioana Dragnea este o pensionara dolofana, dar vioaie. La cei 65 de ani sai, ea este genul de femeie activa, gospodina desavarsita, despre care toate rudele si toti cunoscutii au vorbe frumoase si spun unul si acelasi lucru: "Se tine bine, baba, apuca suta!"

Venita sa-si ridice pensia de la posta, batrana e obligata sa stea la o coada imensa, de tipul celor din vremea lui Ceasca, dar, cu rabdarea specifica varstei, reuseste sa-si ia banii si, fericita, iese din oficiu tinandu-i in mana ca pe un trofeu. Afara ii numara repede, se convinge ca e toata suma si ii baga in portofel, dupa care pune portofelul in poseta si da sa plece. In clipa aceea insa, parca simtind ca este urmarita, intoarce capul si observa, in stanga ei, doi tigani masivi ce o fixeaza cu insistenta. "Aoleu, am dat de belea!" gandeste femeia, vazand ca este luata in vizor de malacii negri. Si o ia, la pas, spre casa.

Simfonie greu de înteles în ploaie

Evaluare: / 2
1

E una dintre zilele mohorate de toamna in care cerul plange linistit: ploaia marunta, mocaneasca nu mai conteneste, iar norii negrii, grosi, nu prevestesc nimic bun. In parculetul din fata Ateneului, pe o bancuta, e asezat un om in varsta. Imbracat intr-un fas subtire si in niste pantaloni de gabardina, respectivul sta cu capul lasat pe spate, tine ochii inchisi, si stropii ii pica direct pe fata. Cum nu misca deloc si nu da nici un semn de viata, nu stii, privindu-l, daca e mort, daca doarme ori daca e constient.

Viaţa noastră