gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue17072018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Aventură la Marea Neagră

Evaluare: / 1
1

Plaja statiunii Mamaia e intesata de turisti. Nisipul frige, briza e placuta, viata merita traita, iar un grup de patru nemti, doi baieti si doua fete, chiar asta si face: traieste viata. Instalati pe un cearsaf galben aproape de mare, tinerii rad, beau bere si mananca de toate. Langa ei, doi smecherasi romani, genul de studenti veniti pe Litoral doar pentru gagici, studiaza oferta: "Uite-o p-aia!" sare unul cu gura, "Uite-o si p-aia!" sare celalalt, "Uite-le si p-alea!" sar amandoi, pentru ca imediat sa le observe pe nemtoaicele de alaturi: "Oho! Ceva deosebit! Marfa de import!".

Ţine-mă minte!

Evaluare: / 1
1

Intr-un modern autobuz 335 se urca, joi, pe la ore trei dupa-amiaza, o fata si un baiat. Ea e frumusica foc, copilaroasa si arata cam de 18 ani, iar el - cu barba, coada in cap, cercei in urechi si ruj(!) pe gura - pare de cel putin 30. Cum masina e aproape goala, se asaza amandoi pe scaune, unul langa altul, si ea isi arunca privirea pe fereastra, in timp ce el e atent la muzica de la radio.

Din difuzoare rasuna, exagerat de puternic, un cantec dinamic, de factura disco clasic. Oamenii nu-i dau prea mare atentie, au gandurile lor. Insa baiatul e cu urechile palnie; nu scapa nici un sunet. Ba chiar fredoneaza, in soapta, doar pentru el, cuvintele piesei. Urmeaza apoi refrenul, si tanarul nu se poate abtine sa nu strige din toti plamanii, odata cu interpretul, nimeni altul decat celebrul Boy George, mai intai in engleza: “Keep me in mind! Hei, keep me in mind!”, apoi in romana: “Tine-ma minte! Hei, tine-ma minte!”

Totul e să ai un sistem

Evaluare: / 1
1

Sala de pacanele a unui local parioristic din Busteni. Un impatimit e calare pe un aparat. Ma apropii de individ. “A dat ceva pana acum masina asta?” “A dat pe dracu’! Trei mii mi-a inghitit. Da’ n-o las pana nu scuipa afara tot! Ia uite aici!” Ma uit si il vad cum introduce bancote se ridica in varful picioarelor si apasa cu putere pe butoanele masinariei. Dar combinatia de fructe ce iese nu este castigatoare. “Pot s-o fortez si eu un pic?”, il intreb, usor amuzat de ceea ce tocmai am vazut. “Forteaz-o cat vrei, ca tot degeaba! Nu da nimic, e pusa pe luat!” Bag zece lei, incerc o data, asa, de incalzire, dar constat ca a avut dreptate: nu da, doar ia.

Omul zice apoi: “Fii pe faza, ca bag o serie! Poate o pacalesc!” Si incearca, timp de cateva minute, tot felul de scheme, care de care mai originale si curioase: se inclina intr-o parte, in cealalta, se departeaza de masina, se suie pe ea, se infige voiniceste in ea, o ia cu binisorul, vorbeste cu ea, o roaga chiar. Dar nimic.

O rablă nu pornea în concediu

Evaluare: / 1
1

El urca stapan pe sine la volan; ea - in dreapta lui. Au o Dacie albastra, veche de cand lumea. In spate - bunica si cei doi copii. Portbagajul - plin cu genti si valize. Asist, care va sa zica, la o plecare in concediu.

Deschid geamurile, el isi potriveste oglinzile, isi prinde centura vietii, da la cheie, harst-harst, dar... nu porneste. Na belea! Coboara el, salta capota, se uita pe ici, pe colo, controleaza contactele, se suie inapoi si da din nou la cheie. Acelasi harst-harst metalic. La naiba! Se da el jos din nou, se dau si copiii jos, se da si femeia si incep sa impinga masina. Bunica ramane inauntru. Dupa vreo zece metri de impins, el sare din mers la volan, ambaleaza, forteaza, dar degeaba: n-o ia. Se mai aduna vreo doi-trei binevoitori, imping si astia vreo treizezi de metri, dar nimic. Nu vrea si gata. Soferul se uita in toate partile; nu stie ce sa-i mai faca. Si atunci incep sa vina sfaturile.

Iubire, bibelou de porțelan

Evaluare: / 1
1

In statia Zefirului, de pe sos. Iancului, opreste un autobuz 335 de tipul celor noi si moderne. Fiind ora 11.00 dimineata, nu e prea mare aglomeratie, doar cativa oameni coboara si alti cativa urca. In categoria celor din urma se incadreaza si doi batranei simpatici, cu figuri blande si mici de statura. Ea pune prima piciorul pe scara, face doi pasi si priveste in urma, la omul ei. El da sa urce la randul lui, pune mana pe bara, dar chiar in clipa aceea usile i se inchid in nas. Dinauntru, varstnica doamna se uita cu regret la cel ramas jos, in strada. Il vede cum face semne disperate soferului si cum bate cu pumnii in usa, il aude cum striga din rasputeri: "Asteptati! Luati-ma si pe mine!", dar in zadar.

Viaţa noastră