gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu24012019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Sacrificiul lui Grasu

Evaluare: / 3
1

In curtea Scolii nr. 53, pe seara, cativa pusti au incins o miuta. Sunt baieti de 10-12 ani, impartiti in doua echipe de cate sapte insi, care pun suflet si joaca cu multa ambitie. Pe margine, alti cativa copii urmaresc meciul si isi asteapta randul sa intre in teren. Intre acestia, un baiat falcos si foarte solid, poreclit "Grasu", pare cel mai nerabdator. El tot striga la cei din echipe, doar-doar o gasi pe unul care sa-i lase locul: "Mihai, joc si eu! Lasa-ma si pe mine! Dinu, vreau si eu! Mai stai si tu!", insa nici Mihai, nici Dinu, si nici un altul nu vor sa-i cedeze locul. "Stai acolo, Grasule, ca nu-i de tine aici!" ii striga din alergare George, un baiat foarte talentat si mistocar. "Ce vrei, ma, Grasule? Sa joci? Joaca la nunti, la botezuri!" ii sugereaza Virgil, un pusti dragut dar rautacios, iar Istrate, capitanul uneia dintre formatii si cel mai inalt de acolo, il sfatuieste ironic: "Fa o suta de ture de stadion, sa mai slabesti si vino peste un an!"

Renegatul

Evaluare: / 1
1

Statia de metrou Dristor 2. Capat de linie. O garnitura e trasa la peron, gata de plecare. Cativa oameni au ocupat deja locuri, cand, intr-unul dintre vagoane, patrunde un copil al strazii. E blond, mic de statura si poarta niste jafuri de haine. In maini tine Biblia si e descult. Spune: "Buna ziua, oameni buni!" si se aseaza in genunchi, apoi, cu un aer solemn, incepe sa recite versete: "Si Iisus umbla prin cetati si prin sate, invatand si calatorind spre Ierusalim...". Oamenii, care pana atunci nu-l bagasera in seama, socotindu-l unul dintre cersetorii de rand, devin atenti si-l privesc cu oarecare admiratie. O doamna roscata, la vreo 50 de ani, ii face un semn discret sotului, sa fie si el atent. Un tanar sobru si cu barba o bate pe umar pe iubita sa si-i spune: "Ia asculta! Vorbeste frumos baiatul!"

Amintiri tulburătoare

Evaluare: / 1
1

In partea din spate a autobuzului 135, pe doua din cele patru scaune alaturate, stau o fata de vreo 18 ani si-un baiat de vreo 20, cu figuri comune. Genul de tineri fara griji, care traiesc clipa cu intensitate, pentru ca viata nu a inceput inca sa le arate partea sa meschina, plina de frustrari, insatisfactii si neimpliniri. La radio, fixat de sofer pe un post particular, se transmite un top muzical de tip “oldies but goldies”, dar calatorii, adanciti in ganduri personale, receptioneaza piesele difuzate fara prea mult entuziasm, putini fiind dispusi sa se intoarca in timp impreuna cu artistii si sa rememoreze secvente consumate.

Propunere oarecum indecentă

Evaluare: / 1
1

E dimineata, putin trecut de ora 8 si in statia de autobuz Orizont din Drumul Taberei s-au adunat vreo douazeci si ceva de oameni, aceiasi oameni care se aduna in fiecare zi, la aceeasi ora si care au ajuns sa se cunoasca si sa se salute: "Hai noroc, nea Stamate! Merge?"; "Merge, nea Pandele, de ce sa nu mearga?" sau "Gata, doamna Elvira, ati plecat?"; "Gata, o iau iarasi de la capat!"; "Ce sa facem, asta-i viata!" Si altele la fel. Sunt, oamenii respectivi, un fel de familie, asa cum sunt si altii in multe alte locuri: fiecare stie totul despre ceilalti si toti ceilalti stiu totul despre fiecare.

Cicles, nea Banloc!

Evaluare: / 2
1

“Mai baieti, fiti atenti sa nu cadeti si sa va loviti!” Cel care vorbeste este un barbat trecut de prima si chiar de a doua tinerete. E un om din cartier, cunoscut sub numele de “Nea Banloc”, care are papuci in picioare si parul complet alb in cap. Baietii, calare fiecare pe cate o bicicleta, il privesc surprinsi: “Ce s-a intamplat, nea Banloc, nu-ti place cum punem frane? N-auzi ce frumos scartaie asfaltul sub noi?” Omul le vorbeste calm, parinteste: “Ba da, ma distreaza sa ma uit la voi si sa vad cum va jdreliti fesele pe asfalt, cunosc senzatia asta placuta, dar zic ca e bine sa aveti aveti grija. Pe timpuri, cand eram eu ca voi, si eu puneam frane pe bicicleta, d-alea serioase, nu gluma. Numai eu stiu cate perechi de pantaloni am sfasiat in cadere! Zburam cu ea intre intre picioare ca un armasar, nu altceva!”

Viaţa noastră