gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu18012018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Viaţa noastră

- Intamplari cu oameni normali surprinsi in ipostaze anormale -

Entuziasm neîmpărtăşit la vederea lui Cărtărescu

Vineri, ora 10.00, soseaua Stefan Cel Mare. Un tramvai 1 albastru, dintr-acela, la care trebuie sa apesi pe buton ca sa ti sa se deschida usa, e oprit la stopul de la Spitalul Colentina. In tramvai, pe doua locuri de pe partea dreapta, doua tinere la vreo 20 de ani, foarte nostime si jucause, cu figuri placute si buze strident facute cu ceva rosu inchis, batand in negru caramiziu sau ceva negru deschis, batand in rosu caramiziu. Una-i blonda, iar cealalta este bruneta. Vorbesc tot felul de aiureli, pana cand, la un moment dat, blonda sare: “Uite-l pe Mircea!”

Hingherii la atac

Ziua in amiaza mare, cam pe la mijlocul Bd.Uverturii, opreste o Dacie papuc modificata din care coboara patru oameni. Sunt imbracati in echipament estival: tricouri de plasa, prin care li se zareste parul de pe piept, bermude pana la genunchi, iar in picioare au, firesc, slapi. Nimic din atitudinea si infatisarea lor nu le tradeaza adevarata ocupatie, a carei rezonanta face sa curga transpiratia pe cefele celor mai slabi de inger: hingheri. Cei patru, inarmati cu niste scule speciale, un fel de lanci cu lat la capat, numite de cunoscatori "sbier", sunt de la ecarisaj si alearga dupa caini pe strazi. Cu miscari sigure, privind la trecatori de undeva de sus, cu un aer de superioritate intiparit pe figura, ei fac cativa pasi pe aleea de langa cofetarie, vad o haita de animale zacand intr-un umbris si unul dintre ei striga: "Bai, veniti aici, ca am descoperit un cuib barosan! Sunt vreo zece!".

Diavolul, idolul femeilor

La parterul supermall-ului de la Unirea, in scop promotional, este lasat un televizor in functiune. Cum de obicei aparatul este orientat cu fata spre strada, nu de putine ori lumea se opreste sa-si clateasca ochii si sa-si bucure sufletele. Acum e seara si, pe programul fixat, ruleaza un episod din sfasietorul serial sud-american “Inima salbatica”.

Femeile, principalele urmaritoare ale momentului, sunt stranse in numar mare in fata magazinului, unde, ca pierdute, nu contenesc cu exclamatiile: “Aoleo, aoleo! Vai,vai, vai! Ooo, oo! Nt, nt, nt!”. Lor li se suprapune, din cand in cand, un simpatic vanzator de ziare cu punctul de desfacere amplasat chiar langa televizor, care tot trage la masea dintr-o sticluta de vodca si striga: “Am Romania, Romania, Romania libera! Ia Romania, Romania, Romania libera!” Omul, un hatru la vreo 60 de ani, sta cu spatele la ecran si cu fata la femei, ignorand total filmul si enervandu-le, in mod vadit, pe cinefile.

Viaţa noastră