Oameni buni, pataniille pe care vi le voi povesti ma amuza acum, cand toata nebunia a luat sfarsit si sunt in afara oricarui pericol. Insa va asigur ca in momentele respective nu mi-a fost deloc usor, din moment ce trebuia sa fiu cu ochii in patru zi si noapte. Caci, exasperat de faptul ca ma ambitionam sa nu renunt la iubita mea, tatal acesteia tocmise niste zdrahoni ca sa imi aplice corectie dupa corectie... Abia dupa aproape patru ani de lupta indarjita, perioada in care am indurat multa umilinta, am reusit sa fiu acceptat ca ginere de viitorul meu socru. Dar, pana atunci, numai eu stiu prin cate am trecut...

Se spune ca in numele dragostei se fac cele mai mari sacrificii, iar eu va confirm ca in ceea ce ma priveste nu e doar un fel de a spune, ci chiar asa au stat lucrurile. Pentru a putea ramane alaturi de iubita mea si a ma casatori cu ea, am trecut prin cele mai grele incercari din viata, ba chiar era sa mor.

Sunt George, din Bucuresti, am 32 de ani, iar in toamna urmeaza sa ma casatoresc cu Liliana, o fata minunata, care este iubita mea de 4 ani. Ne intelegem de minune, ne iubim, ne sustinem in momentele grele, iar timpul scurs de cand ne cunoastem nu a erodat pasiunea; dimpotriva, suntem la fel de atrasi unul de celalalt ca in prima zi. Cat despre vreo infidelitate sau orice alt tip de aventura nefireasca din partea unuia din noi, sunt convins ca asa ceva nici macar prin minte nu ne-a trecut! Ceea ce insa nu e valabil si in cazul celor doi tineri de care bunul meu tata – sa il numim preotul Aristide – mi-a povestit.

Ma numesc Geanina D, am 35 de ani si sunt o zdrobitoare de inimi. Imi place sa amagesc barbatii cu promisiuni si vorbe de amor, pentru ca mai apoi, cand ii vad in genunchi, sa le rad in fata. Mint si insel cu dezinvoltura. Sunt un pradator de noapte, capabil sa transforme cele mai frumoase vise ale masculilor in cele mai cumplite cosmaruri. Sau, ca sa fiu foarte exacta, asa am fost pana nu cu mult timp in urma. Caci de cand l-am intalnit pe Stan Cristescu, ma bate tot mai tare gandul sa redevin fata simpla si delicata care am fost. Dar, sa o iau cu inceputul, ca sa puteti intelege ce e cu acest comportament cameleonic al meu, dobandit dupa ce am dat peste un netrebnic precum Doru Bursuc..

Dragi prieteni, traiesc o drama. O poveste de dragoste rara, cum putine dintre femei au parte la viata lor, dar care, poate nu va vine sa credeti, nu este altceva decat o drama. Iubesc, dar nu pot sa ma bucur de iubirea mea; sunt iubita, dar nu pot sa ma bucur de iubirea lui. Si asta pentru ca atat eu, cat si el, suntem prinsi, incorsetati in cate o casnicie care, departe de a ne oferi acea pace si calda desfatare pe care trebuie sa o ofere o casnicie celor doi parteneri, nu ne ofera decat nervi, stres, tensiuni, suparari, frustrari, dezamagiri si insatisfactii. Casnicie din care nu putem (sau cel putin nu am putut pana acum; ramane de vazut ce va mai fi de acum inainte) evada in niciun fel. De fapt, cred ca mai aproape de adevar ar fi fost daca as fi spus "puscarie" in loc de "casnicie", atat de chinuitoare a ajuns sa mi se para viata aceasta...

Am cunoscut-o pe Iolanda printr-o prietena comuna, in urma cu doi ani si jumatate. Auzisem numai lucruri bune despre ea: ca este o gospodina grozava, ca este serioasa si credincioasa, ca este o femeie de casa nemaipomenita. Si cum eu exact asta imi doream, anume sa dau peste cineva ca ea, de incredere, ca sa ma asez la casa mea, mi-am frecat palmele de satisfactie! Am sunat-o si am invitat-o la o cafea, iar ea, pusa in tema de prietena noastra comuna, a acceptat. Ne-am vazut in chiar seara cu pricina, ne-am placut reciprioc din prima clipa, iar peste nici jumatate de an eram deja casatoriti! Abia dupa aceea aveam sa realizez, treptat, ca facusem greseala vietii mele, dar a trebuit sa mai treaca inca un an si jumatate pana sa pot sa o indrept...

Cand ne-am casatorit, Iolanda, care era tesatoare la o firma de confectii, avea 27 de ani, iar eu, tehnician dentar, 29. Ea mai fusese maritata de doua ori, eu niciodata. Mi-a spus ca de fiecare data se pripise, ca nu ii cunoscuse prea bine si ca se maritase mai mult de gura parintilor. Abia ulterior avea sa constate ca ambii soti o exploatau la maxim si o terorizau, tratand-o – dupa spusele sale – ca pe o sclava, nicidecum ca pe o consoarta. Cum insa n-am inteles exact la ce se referea cand vorbea de “exploatare”, m-am marginit la a o compatimi si a inchide un subiect dureros pentru ea. Stiam ca, desi o cunosc numai de 6 luni, eu o iubesc, o voi respecta si o voi trata intotdeauna cu respect si omenie, ca pe jumatatea mea.