gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon08082022

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Mi-a trecut viața în timp ce mă uitam la televizor - Pagina 2

Evaluare: / 3
1
Index
Mi-a trecut viața în timp ce mă uitam la televizor
Pagina 2
Toate paginile

In 1998 am terminat facultatea si m-am angajat pe post de contabila la o firma de import-export. Era o firma mare, cu multi angajati, majoritatea lor barbati, asa ca avansurile la adresa mea au inceput sa se indeseasca in mod simtitor. Si, mai de gura unuia sau a altuia, mai de curiozitate sau dorinta, am incercat sa dau curs catorva dintre ele. Fara succes, insa, adica fara finalitate intima. Comparam tot ceea ce mi se intampla pe viu cu ceea ce vedeam ca traiesc eroii telenovelelor si constatam ca nu se prea pupau. Una vedeam acolo, alta se intampla aici. Nu voiam altceva decat ceea ce vazusem in filme, nu ma multumeam cu mai putin. Din pacate, insa, mi-a fost imposibil sa regasesc in realitate ceea ce vazusem in fictiune. Asa se face ca am ramas singura pana in ziua de azi. Si nu peste mult timp implinesc 39 de ani...

A fost mai intai Ionut Tolban, administratorul firmei, care m-a remarcat inca din ziua in care ma angajasem si care mi-a facut o curte asidua timp de cateva luni. L-am acceptat in proximitatea mea, i-am facut anumite concesii, dar, ghinionul lui, nu mi-a placut absolut deloc modul in care saruta: grabit, brutal, grosolan... Ori eu preferam sarutari calde, lipicioase si prelungi, asa cum ii dadea Fernando Colunga inegalabilei Thalia in "Sarmana Maria", a carei difuzare era in toi in acea perioada. Destul de toleranta din fire, am zis sa ii dau totusi o sansa pretendentului, drept pentru care l-am invitat pe Ionut sa urmarim impreuna un episod din serial la mine acasa. El a refuzat, pe motiv ca e dezgustat de dulcegariile din filmele braziliene, argentiniene sau mexicane, dar si de femeile care agreeaza asa ceva. Cand l-am auzit debitand asemenea marlanie, i-am dat papucii una-doua, fara pic de regret, umplandu-mi timpul pe care i-l acordam lui pana atunci cu vizionarea unui nou serial spargator de tipare si zdrobitor de inimi: "Marimar", in care Thalia face rolul vietii, paralel cu sfasietoarea drama "Terra nostra",  cu Thiago Lacerda in forma de zile mari, dar si cu Ana Paola Arosio cu nimic mai prejos. Prinsa cu aceste doua capodopere, printre cele mai frumoase difuzate vreodata pe micul ecran, am uitat imediat de Ionut Tolban si de asa-zisa sa dragoste pentru mine.

In anul 2000, pe cand in casele noastre, ca si in sufletele noastre, a dat navala Natalia Oreiro, sau "Cholito", cum il chema pe baiatul al carui rol il juca in dementiala poveste "Inger salbatic", la inima mea a atentat Dan Tufaru, un coleg de birou specializat pe comenzi afara, mai ales in Spania si Portugalia. Auzindu-l zi de zi vorbind spaniola, pe care ajunsesem s-o iubesc si s-o inteleg foarte bine, mi-am spus ca Dan are din start ceva ce Ionut nu avea: avantajul limbii. Si ca, daca e asa, atunci sansele de unire a destinelor noastre ar fi destul de mari, mai ales ca din punct de vedere fizic ne placeam reciproc. Dar nu avea sa fie asa, si asta dintr-un motiv aparent ciudat si paradoxal, in realitate cat se poate de firesc si usor de inteles: satul de spaniola pe care o vorbea la serviciu de dimineata pana seara, Dan Tufaru nu mai suporta s-o auda si seara. L-am invitat de cateva ori la mine acasa, dar cand a dat cu ochii de "Betty cea urata", respectiv Ana Maria Orozco, care vorbea o spaniola stricata prin aparatul dentar pe care il purta, si-a pus mainile in cap si s-a cerut afara. L-am poftit pe usa si am continuat sa savurez replicile pline de umor ale sefului lui Betty, Don Armando, interpretat de fermecatorul Jorge Enrique Abello. Aveam 27 de ani si nu puteam sa ma gandesc cat de mult mi-as fi dorit si eu un boss ca el. Si, nu peste mult timp ruga avea sa imi fie ascultata, in compania noastra fiind instalat un nou sef de departament, in persoana lui Sandu Cotescu.

Cand l-am vazut pe Sandu Cotescu intrand prima oara in birou, am ramas stana de piatra. Era copia fidela a lui Fernando Colunga, care ii facea bucuria Adelei Noriega in "Amor real", serial la concurenta in acel sezon cu "Clona" lui Giovanni Antonelli. Surprinsa placut, mi-am spus ca, iata, e posibil ca realitatea sa copieze fictiunea, mai ales ca, daca Sandu semana cu Colunga, eu aduceam binisor cu Gabriela Spanic, din "Prizonieri". Mai mult chiar, aveam aproape 29 de ani, cat avea atunci cunoscuta actrita venezueleana. Deci erau create toate premisele unei iubiri ca-n povesti intre mine si Sandu, o iubire intre sosiile sau clonele a doi dintre actorii mei preferati mei, o iubire asa cum visasem dintotdeauna. Dar, din pacate, aceasta iubire, odata inceputa, nu avea sa fie dusa la bun sfarsit, si asta, ca si in cazurile precedente, din cauza pasiunii mele extreme pentru telenonvele.

Sandu Cotescu ma iubea sincer si dezinteresat, asa cum trebuie. Numai ca asta s-a intamplat numai pana la un punct. Dupa ce i-am tras de trei ori plasa la intalnire, m-a sunat si mi-a spus ca renunta la mine, fiindca sunt neserioasa si nu poate pune baza in cuvantul meu. Dar nu era vina mea. Chiar nu era. Eu il avertizasem ca la ora la care voia el sa ne vedem se difuzau serialele "Mama vitrega", cu Victoria Ruffo si "Rubi", cu Angelica Panganiban, ori eu, pasionata de ambele, nu as fi renuntat la ele nici pentru Fernando Colunga, dar pentru sosia lui... Asa ca am ales sa nu merg la intalniri constienta fiind ca acest lucru va atrage despartirea de Sandu, ceea ce s-a si intamplat... Iar mai apoi, in acelasi fel m-am despartit de ceilalti pretendenti la mana mea, niciunul dintre ei nefiind in stare sa aprecieze dragostea mea pentru serialele siropoase. Eu, din cate am vazut in filme, barbatii fac tot felul de sacrificii de dragul iubitelor; ori  ei nu voiau  faca nici macar unul minor. Asa ca am preferat sa ma debarasez de toti si sa-mi vad linstita de viata mea.

Dupa ce am trecut de 30 de ani mi-a scazut apetitul pentru sex si maritis, care de altfel nu atinsese niciodata cote prea inalte. Am continuat sa ma vad ici-cand cu diversi barbati, dar asta numai printre picaturi, intaietate avand de fiecare data serialele favorite. In 2007 m-am axat pe "Inima de tigan", cu Andreea Patrascu si Denis Stefan facand furori in prima telenovela romaneasca, in 2008 am admirat-o pe "Regina" Diana Dumitrescu, in continuarea povestii, iar in 2009 nu am ratat-o pe "Aniela", jucata admirabil de ingenua Adela Popescu. Si uite asa am ajuns la 35 ani. Apoi, in 2009, a venit "Dona Barbara", cu Edith Gonzales, pentru ca dupa 2010 sa ma reprofilez pe serialele turcesti de dragoste, preferatele mele fiind ,,Dragoste si pedeapsa", "Inima furata," Iubire ascunsa" si, mai recent, "La un pas de fericire". Plus reluarile de la telenovelele din tinerete, pe care le vad astazi cu alti ochi si care ma impiedica efectiv sa mai ies din casa altundeva cu exceptia serviciului....

Acum am 38 de ani si am renuntat complet la planuri de viitor, mai ales ca de la o vreme incoace am prins si gustul soap-operelor americane "Dragoste si putere" si "Tanar si nelinistit", care se filmeaza neintrerupt de 35 de ani. Mor dupa zambetul lui Victor, ascuns sub o mustata stufoasa, si imi doresc din tot sufletul sa apuc sa  traiesc sa vad sfarsitul, chiar daca am auzit ca serialul are cateva mii de episoade...

 

 

Din aceeasi categorie:

Am căutat liniştea pastorală şi am ajuns în braţele lui Pastor

Am căutat liniştea pastorală şi am ajuns în braţele lui Pastor

De la bun inceput, trebuie sa va spun ca sunt o femeie credincioasa. Si asta in toate privintele. Cred in Dumnezeu, cred in dragoste, cred in respectu...

Citeşte mai mult...

Când toți mă credeau terminată, m-am ridicat și am luat-o de la capăt...

Când toți mă credeau terminată, m-am ridicat și am luat-o de la capăt...

Ma numesc Valentina, am 40 ani si locuiesc in Bacau, impreuna cu fiica mea, Anamaria, de 20, cu sotul ei si cu fiul lor. Ei sunt familia mea, ei sunt ...

Citeşte mai mult...

Cincisprezece ani mi-am aşteptat cuminte rândul la fericire

Cincisprezece ani mi-am aşteptat cuminte rândul la fericire

Ma numesc Mariela si locuiesc in Timisoara. Am 35 de ani si sunt necasatorita, dar sper ca in cel mai scurt voi fi. Am convingerea ca Mircea, cel caru...

Citeşte mai mult...

Trei ani am fost prostul Nataliei, care a călărit toţi armăsarii din cartier...

Trei ani am fost prostul Nataliei, care a călărit toţi armăsarii din cartier...

Cand am cunoscut-o pe Natalia aveam 36 de ani. Treceam, de aproape un an, printr-o prelungita perioada de acalmie sentimentala dupa ce iesisem dintr-o...

Citeşte mai mult...



Drumul spre fericire Mi-a trecut viața în timp ce mă uitam la televizor - Pagina 2