Numele meu este Mihai S, dar prietenii si rudele imi spun Misu. Am 37 ani, dar arat cu cel putin 7 ani mai tanar, fapt care de multe ori induce lumea in eroare, nu putini fiind cei care mi se adreseaza cu apelative precum "tinere" sau "baiete", ceea ce, de altfel, nu ma deranjeaza. Ba dimpotriva, ma fac sa ma simt bine. Exista insa si exceptii, adica persoane care, in ciuda infatisarii mele adolescentine si a firii nastrusnice, indreptata spre ludic, mi se adreseaza cu formule de politete cum ar fi "domnule", sau "dumneavostra".

Printre acestea s-a aflat, timp de aproape trei ani, si Medeea, femeia care acum imi este sotie si ma alinta cu vorbe dulci precum "ingeras,", "iubitel" sau "motanas". Pana sa reusesc insa sa o aduc aici, a fost nevoie din partea mea de mult tact, de intelegere si mai ales rabdare.

Medeea are 27 de ani si este kinetoterapeut la o policlinica din Capitala. Desi mi-am inchipuit-o altfel atunci cand am aflat ca va trebui sa lucrez impreuna cu ea exercitiile fizice, banuind-o a fi o femeie grasuna, fortoasa si grea in miscari, cand am cunoscut-o aveam sa constat ca era exact contrariul a ceea ce credeam. Cu o constitutie firava, Medeea este plina de energie si se afla intr-un permanent du-te-vino, care o mentine in forma, tanara, frumoasa si apetisanta. Cel putin acesta a fost impresia pe care mi-a lasat-o mie atunci cand am vazut-o prima oara.

Am intrat la ea in cabinet cu fisa de tratament in mana, dar, pentru a-i putea vorbi, am fost nevoit sa astept peste zece minute, asta fiindca era intr-o continua miscare, alergand de la un pacient la altul fara oprire: acum arata un exercitiu unuia, acum trecea la altul, ajutandu-l la miscarile cu bastonul sau mingea medicinala, pentru ca intre timp sa noteze si in carnetel sau sa dea sfaturi prin telefon. M-a incantat ceea ce am vazut, gandind ca va fi o adevarata placere sa lucrez cu o astfel de kinetoterapeuta. Nu stiam atunci ca fata aceea slabuta si fasneata imi va deveni, peste numai trei ani, sotie...

- Buna ziua! Dumneavoastra? Cum va numiti, cu ce problema veniti la noi? m-a intrebat, dupa ce s-a eliberat, Medeea.

I-am raspuns ca ma numesc Mihai Stoican, am 34 de ani (cat aveam cand am cunoscut-o), i-am explicat de ce afectiune sufar si i-am inmanat fisa de tratament pe care o primisem de la medicul care ma consultase.

- Atat de tanar, si suferiti de reumatism? Probleme cu genunchii, coatele si mijlocul? Asa ceva mai rar, la varsta dvs... s-a mirat fata dupa ce a citit cele scrise acolo. Nu-i nimic, o sa va punem noi pe picioare!, a incheiat ea, dupa care mi-a facut programarea pentru sedintele zilnice de kinetoterapie.

Sedintele de kinetoterapie, pe care le anticipasem aprioric ca fiind obositoare si chinuitoare, s-au dovedit, in compania Medeei, o adevarata placere. Desi kinetoterapeuta ma muncea din greu la exercitiile cu bastonul, mingea sau alte accesorii specifice, pentru mine era curata o desfatare sa le lucrez sub indrumarea ei. Iar cand ma ajuta sustinandu-mi genunchii, coatele sau alte parti alte corpului, ma topeam de-a dreptul. Nu mai spun ca, in tot timpul acesta, Medeea glumea cu mine si cu ceilalti pacienti, facand atmosfera din cabinet usor suportabila, ba chiar pe alocuri agreabila. Cele treizeci de minute pe care le petreceam acolo zilnic treceau foarte repede, si de fiecare data plecam cu regretul ca nu a durat mai mult... Abia asteptam sa revin a doua zi la cabinet, atat de mult ma cucerise Medeea cu felul ei deschis si plin de viata de a fi. Ce mai incolo si incoace, daca e s-o spun pe cea dreapta, m-am indragostit de ea inca de prima oara cand am vazut-o. Dar, din pacate pentru mine, cele doua saptamani, cat era prevazut a dura tratamentul, s-au dus, si a trebuit sa ma intorc la viata mea normala si sa ma dezobisnuiesc a o vedea si admira zilnic.