Cum am putut fi atat de naiv, de credul, de prost? Am pus botul la toate vrajelile Lianei, crezand ca intr-adevar, asa cum mi-a promis, imi va fi sotie si mama a copiilor mei! Nu am crezut nici macar o clipa ca ma amageste, si asta fiindca de fiecare data cand ne faceam planuri de viitor ea ma privea direct in ochi si nu clipea! Parea atat de ingenua si de sincera, nemernica!

Am cunoscut-o pe Liana intamplator, in urma cu 5 ani, la aniversarea unui amic comun pe nume Matei. Era singura, ca si mine, si dupa cateva cockteil-uri am inceput sa ne tutuim. Dupa alte cateva cupe cu sampanie, ne-am sarutat. Iar la final, spre dimineata, dupa cateva beri "de revenire", am facut dragoste. Chiar acolo, intr-una din camerele vilei in care avea loc chermesa. Pentru ca a doua zi sa constat ca nici macar nu imi aduceam aminte cum se numea!

Am sunat-o peste o saptamana. Imi lasase numarul de telefon scris cu marker rosu pe tricoul meu alb, probabil dupa ce s-a imbatat, dar uitasem si asta. Abia cand am scos camasa din cosul cu rufe murdare, ca sa o duc la spalatorie, mi-am dat seama ca tipa isi dorea sa ne mai vedem. Asa ca ne-am vazut chiar in acea seara. Si apoi inca o seara. Si inca doua. Pana am realizat ca devin dependent de serile si noptile petrecute cu Liana. Nu stiam mare lucru despre ea, asa incat o discutie cat de cat serioasa nu suporta amanare, pentru ca situatia incepea sa devina periculoasa. Traiam cu o straina de care simteam ca ma indragostesc tot mai tare.

- Care e viata ta, Liana? am intrebat-o intr-o buna zi, la vreo doua saptamani de cand ne stiam. Cine esti tu de fapt?

- Cine sa fiu? Sunt Liana, doar ma stii foarte bine! a raspuns ea in stilul smecheresc, dar adorabil, cu care ma obisnuisem deja.

- Pai tocmai asta e: ca nu te stiu! am insistat. Asa ca varsa sacul! Nume, varsta, adresa, frati, surori, ocupatie - spune tot!

- Bineeeee... s-a alintat ea, si finalmente a varsat sacul: Ma numesc Liana Cioaca, sunt nascuta in Pitesti, sunt orfana, nu am frati sau surori si locuiesc intr-un ghetou nu departe de "Trivale". Am 24 de ani, sunt in ultimul an de Master la Facultatea de Psihologie si lucrez ca voluntar la un "Centru de copii cu handicap". Traiesc din ajutorul social si din bursa. Multumit?

Am trait senzatii contradictorii auzind prezentarea Lianei. Pe de o parte, m-am intristat fiindca nu are familie si casa, ci locuieste intr-un ghetou; pe de alta parte insa, m-am bucurat sa constat ca o asa fiinta incercata de soarta isi continua studiile si in paralel ajuta copiii handicapati. Am tras atunci concluzia ca ea are un suflet nobil si un caracter ales, si prin urmare aparenta ei atitudine de rebela ori de razvratita este in fapt numai un paravan de protectie in fata intrusilor care ar incerca sa dea buzna in viata ei. M-am prezentat "oficial" la randul meu:

- Eu sunt Liviu Lupescu, am 34 de ani si sunt inginer de sunet la postul local de televiziune. Am fost doar eu la parinti, care au pierit in urma cu cativa ani. Locuiesc singur in centru, in casa in care te-am dus deja, iar daca doresti, te invit sa te muti cu mine!

Nici azi nu stiu ce mi-a venit de am rostit acele vorbe, caci nu imi trecuse nicio clipa prin minte asa ceva. Pur si simplu cuvintele au iesit din gura fara sa gandesc, si era prea tarziu sa le iau inapoi! Iar cand Liana a sarit de gatul meu si m-a imbratisat, atunci chiar nu mai era nimic de facut.

- Liviu, ce om bun esti si ce mult te iubesc! Am sa fiu o sotie perfecta si o mama devotata, iti promit!

Ah, daca as fi stiut atunci ce zace in ea, ce vipera perfida poate fi Liana, nu as mai fi stat nicio clipa pe ganduri, ci i-as fi spus pe loc sa stea in banca ei! Caci nici nu se pusese problema de casatorie, nu discutasem nimic legat de copii si asa mai departe. Si de altfel, cum am fi putut-o face cand abia ne aflasem numele unul altuia? Pe moment insa, luat pe nepregatite, m-am fastacit si, emotionat in fata perspectivei ca o fata atat de sensibila ca ea, care avea grija de copii loviti de soarta, sa imi devina sotie si apoi mama a copiilor mei, nu am protestat deloc, ci am lasat lucrurile asa cum au cazut. Apoi, chiar a doua zi, am inchiriat o duba si am mutat-o pe Liana din infectul ghetou, in care nu curgea nici macar apa calda si nu existau toalete in camere, in luxoasa mea garsoniera dubla din centrul orasului.