| Index |
|---|
| Rex mi-a alungat toți pretendenții |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Numele meu este Andrada si am 35 de ani. Locuiesc in Sighisoara impreuna cu sotul meu, Damian, dar pe perioada vacantei ne stabilim la Paris, acolo unde avem resedinta de vara. Aceasta fiindca Damian este cetatean francez. As putea spune ca am o viata minunata si ca nu cred sa existe femeie mai fericita ca mine pe lume. Dar inca nu o spun, mai astept trei luni inainte sa fac asta. Atunci, dupa ce se va naste fetita mea, da, am sa pot spune intr-adevar ca nu e nimeni mai fericit ca mine. Ma intreb, insa: oare cum va reactiona Rex la vederea copilei, nu cumva va fi gelos pe ea asa cum a fost pe toti barbatii din viata mea? Oare de dragul lui Alice - cum am decis impreuna cu Damian sa ii punem numele fetitei -va trebui sa renunt la caine? Daca da, ar fi un fel de razbunare a sortii, caci prea am renuntat la multi iubiti din cauza lui...
Rex este cainele meu lup, acum in varsta de 7 ani. Un caine deosebit, care imbina in mod fericit cele doua calitati pe care trebuie sa le posede un animal de companie: acelea de fi, in acelasi timp distractiv si folositor. Sau, altfel spus, sa te poti juca cu el ca sa-ti bucuri sufletul, dar sa stii si ca te poti baza pe el in caz de nevoie. Practic, o mare parte din viata mi-am petrecut-o cu Rex, caci in multe locuri am fost cu el si multe lucruri am facut impreuna. Cu timpul, acest patruped a devenit o parte din mine. Dar acest lucru, din pacate, a atras dupa sine nu numai bucurii si satisfactii, ci si constrangeri si neplaceri. Aceasta fiindca ori de cate ori am incercat sa imi apropii vreun barbat, el s-a simtit neglijat si, animat de gelozie si de o furie vecina cu nebunia, a reactionat vehement, facand totul pentru a ma desparti de respectivul.
Poate va intrebati ce m-a determinat sa imi iau caine si cum de nu am renuntat la el, daca de-a lungul timpului mi-a facut atatea probleme. Ei bine, raspunsurile la cele doua intrebari sunt aproape identice: de luat, l-am luat fiindca am fost de prea multe ori inselata si dezamagita de barbati, iar de pastrat, l-am pastrat deoarece el nu m-a dezamagit si nu mi-a inselat niciodata asteptarile; m-a iubit sincer, dezinteresat, cum nu a facut-o nimeni pana la el. Si-atunci, cum sa dau la o parte o asemenea fiinta draga si iubitoare? Nu, nu l-am indepartat, ci l-am pastrat indiferent cat de mult am suferit de pe urma lui.
Va spuneam ca am fost dezamagita de barbati. Intr-adevar, asa a fost. Ori am fost eu ghinionista in amor, ori am dat dovada de prea mare naivitate, ori pur si simplu asa erau barbatii in vremurile tineretii mele: smecheri, nepasatori si profitori. Cert este ca am fost crunt inselata de fiecare data cand m-am apropiat de vreunul, ajungand a fi folosita si, in cele din urma, parasita. Drept urmare, am decis sa renunt la a mai cauta barbatul ideal si, ca sa nu ma simt singura, l-am cumparat pe Rex, un pui de lup de numai trei luni, cuminte si dulce foc, de care m-am indragostit din prima clipa. Peste nici un an, cand avea sa se faca ditamai dulaul si sa imi puna pe fuga toti iubitii, parca a inceput sa nu-mai mai para asa simpatic si cuminte. Era insa prea tarziu pentru a il alunga, eram lesinata dupa el, asa cum, de altfel, sunt si in ziua de azi, desi au trecut nu mai putin de sapte ani de atunci. Il iubesc din tot sufletul pe acest caine.
Dar sa revin la povestea mea... In urma cu vreo trei ani, satula de frustarile si insatisfactiile vietii solitare pe care o duceam, am realizat ca i-am tinut destul la distanta pe reprezentantii sexului masculin si ca as putea incerca o relansare a vietii mele amoroase. Prea mult statusem singura, zau asa... Admiratori am avut intotdeauna, fiindca, fara modestie, arat foarte bine. Sunt supla si inalta, bruneta cu ochii albastri si am profilul fetei alungit. Nu putini sunt cei care ma intreaba ce caut la fabrica de prelucrare a laptelui, acolo unde lucrez, cand as putea defila pe cat-walk, la prezentarile marilor creatori de moda. Probabil ca asa mi-a fost scris, insa, sa nu ajung top-model, ci sa devin o simpla inginera intr-o mica intreprindere dintr-o mica localitate de la marginea unui mic oras... Dar, de ce sa manii pe bunul Dumnezeu? Nu ma plang. Am aici tot ceea ce-mi doresc. O situatie materiala buna, un sot atent si afectuos, care ma divinizeaza si ma rasfata ca pe un copil, plus o multime de adoratori care ar fi in stare de orice pentru a imi intra in gratii. Cum nu peste mult timp urmeaza sa si nasc, asa cum va destainuiam la inceput, pot spune cu mana pe inima ca soarta a fost buna cu mine. Sunt atat de fericita si de multumita de ce am, incat de multe ori ma intreb ce altceva mi-as mai putea dori. Dar si pana sa ajung aici, prin cate am mai trecut...
Primul barbat cu care am iesit dupa ce am renuntat la singuratate a fost Ciprian, un tip destul de comun ca infatisare, dar foarte calm, rabdator si bun la suflet. Nu-l iubeam, dar il placeam totusi. Ceea ce, din pacate, nu-i convenea deloc lui Rex. Instinctiv, cainele l-a perceput inca de la inceput pe Ciprian ca pe un dusman, asa ca de fiecare data cand il vedea ca se apropia de mine isi arata coltii si maraia amenintator. Destul de sperios din fire, Ciprian a incercat intr-o prima faza sa se imprieteneasca cu dulaul, aducandu-i cuburi de zahar si ciocolata, dar nu a tinut; animalul de companie a refuzat dulciurile, nu s-a atins de nimic din ce-i aducea iubitul meu. Asa incat acesta a renuntat, preferand sa il evite pe Rex, pe care il stia de frica. Cum insa eu nu ma dezlipeam decat foarte rar de caine, situatiile in care ne adunam toti trei erau totusi destul de frecvente. Intr-una din aceste situatii, Rex, scapat de sub supraveghere, a vazut ca ma sarutam cu barbatul si s-a repezit fulgerator la glezna lui, muscandu-l cu sete, pana la os. Plin de sange, bietul Ciprian, care pana atunci indurase teroarea patrupeda cu stoicism, ne-a injurat de mama focului si pe mine, si pe caine, s-a suit in masina, si dus a fost. Avea sa fie, aceea, ultima oara cand l-am vazut in viata mea...
Nu mult dupa despartirea de Ciprian l-am cunoscut pe Costel, un barbat cerebral, foarte cult si manierat. Genul de cuceritor innascut, plin de farmec si sexapil, alaturi de care orice femeie s-ar simti mandra sa se afiseze in public. L-am placut de la bun inceput si, pe masura ce inaintam in relatie, ma gandeam chiar ca as putea sa ma casatoresc cu el, caci se purta foarte frumos cu mine si ma iubea neconditionat. Din nefericire, povestea de dragoste dintre mine si el avea sa se sfarseaca la fel de brusc cum se sfarsise si cea dintre mine si Ciprian, si tot din acelasi motiv: gelozia lui Rex... Gelozia sau, mai degraba, nebunia lui, judecand dupa modul in care s-a manifestat atunci cand l-a surprins pe Costel deasupra mea, in pat...
Eram cu Costel in dormitor, facand dragoste, in timp ce cainele dormea in alta camera. Ne simteam bine, eram prinsi in mrejele iubirii, cand deodata lupul s-a opintit cu labele in usa, a dat-o peste cap si, fixat in pragul ei, a inceput sa latre ca apucatul. Luat prin surprindere si neintelegand ce ce petrece, Costel a ramas blocat, ceea ce a constituit o mare greseala. Caci, innebunit de gelozie, cainele s-a napustit asupra lui precum leul flamand asupra fragedelor lame in savana. Urmarea? L-a zgariat groaznic pe spate cu labele, producandu-i ceea ce in popor se numeste "carne vie", fara sa mai spun ca l-a muscat de fese atat de crunt incat a ramas cu bucati din ele in gura... A fugit sarmanul Costel mancand pamantul, iesind concomitent din apartamentul meu, cat si din viata mea...
A urmat Marian, un tip inalt si solid, foarte bine facut fizic, dar si priceput la pat, altfel destul de necioplit. Un barbat curajos prin definitie, care, auzind intamplarile care m-au despartit de precedentii iubiti, nu a dat un pas inapoi. Dimpotriva, mergand pe ideea ca cea mai buna aparare este atacul, el l-a pus la respect pe Rex inca de la inceput, atingandu-l cu lesa sau dandu-i un dos de palma peste bot imediat ce il auzea ca maraie. In felul acesta eu si Marian am putut avea parte de intimitate deplina, partidele noastre de amor consumandu-se in liniste, fara amestecul patrupedului gelos. Din nefericire pentru el, Marian, pe langa o potenta deosebita, avea si o imaginatie debordanta, ducandu-si fanteziile sexuale la extrem. Una dintre aceste fantezii a fost sa facem dragoste pe drumul care duce de la Busteni la cascada Urlatoarea. Deloc inhibata, am acceptat propunerea lui, si de aici avea sa i se traga lui Marian...
In urmatorul week-end am mers impreuna cu iubitul meu pe traseul cu pricina si, alegand un loc retras, la vreo 50 de metri deasupra potecii care duce la Urlatoarea, ne-am pus pe treaba. Ne simteam minunat contopiti unul cu altul, si amandoi cu natura, totul era perfect, pana cand un lucru neasteptat s-a petrecut: oprit la circa trei metri de patura pe care eram trantiti (caci evita sa se apropie de Marian), Rex a inceput sa urle precum un lup ranit, atragand asupra sa, si implicit asupra noastra, privirile trecatorilor - inspaimantati - aflati in preajma. Doamne, ce rusine am trait atunci! Nici nu vreau sa-mi amintesc. Am sa-mi amintesc insa cum s-a terminat amorul nostru forestier. Ei bine, dupa cata frustrare acumulase de la palmele primite peste bot, Rex a pandit momentul si l-a surprins pe Marian exact cand isi tragea pantalonii pe el. A sarit apoi asupra lui cu atata dusmanie, incat i-a smuls efectiv muschiul de la piciorul drept, iar Marian, urland ca nebunul de durere, a parasit padurea si totodata pe mine sarind intr-un picior...
Ca si la despartirea de ceilalti barbati, nu am fost foarte afectata; nu il iubeam pe Marian si stiam ca am atuuri fizice cu care pot cuceri orice barbat, de orice natie. Gandeam astfel fiindca in Sighisoara, renumita zona turistica, intotdeauna s-au perindat oameni din intreaga lume. Si, aveam sa am dreptate.
Iesind intr-o zi cu Rex in parc, am intalnit un barbat ,,bine", la vreo 40 de ani, care isi plimba frumoasa lupoiaca. Cum a zarit-o pe catea cu coada saltata, Rex, care era in calduri, i-a dat cateva tarcoale, dupa care a tabarat de-a dreptul pe ea. Luati prin surprindere, atat eu cat si barbatul, despre care aveam sa aflu ulterior ca este cetatean francez si se cheama Damian Paun, n-am putut reactiona in niciun fel, asa ca le-am lasat pe cele doua animale imbarligate pana si-au terminat treaba. Asa avea sa se lege prietenia mea cu Damian, o prietenie transformata ulterior in dragoste, pentru ca la circa un an de la intalnirea de mai sus barbatul sa ma ceara de sotie...
Asadar, daca pana atunci Rex ma despartise de barbati, pana la urma el avea sa fie cel care m-a aruncat, practic, in bratele viitorului meu sot. Si, ce e mai important, in prezenta lui, spre deosebire de ceilalti, Rex nu se manifesta deloc salbatic, ci dimpotriva: simte ca Damian iubeste animalele, asa ca il place. Si cum sa nu fie asa, cand Rex este amorezat de lupoaica sa, Laica? Iata ca, ajutata de cainele meu, mi-am gasit sufletul-pereche, un barbat minunat, cu care formez acum o familie frumoasa si fericita. Si, ce e cel mai important e ca peste trei luni, odata cu nasterea fetitei noastre Alice, numarul membrilor ei va creste. Cat despre numarul membrilor familiei lui Rex, el s-a triplat inca de acum doua luni...
Din aceeasi categorie:
De câte ori am încercat să îmi iau viața, de atâtea ori am fost salvată!
Sunt Alina, am 47 de ani si am sase tentative de sinucidere la activ. Am avut o viata destul de frumoasa, cu bune si rele, pana in urma cu cativa ani...
Cum mi-a murit bărbatul cu ochii la fetele de pe internet
Cand l-am cunoscut, Marian parea un baiat bun. Cu cine vorbeai, avea numai cuvinte frumoase la adresa lui. Se imbraca cu bun gust, vorbea cautat, nu i...
Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit
Maricel a fost in doua randuri sotul meu. In urma cu zece ani ne-am casatorit pentru prima oara; pe atunci eu nu implinisem inca 30 de ani, in vreme c...
Am zărit-o într-o seară, într-un vagon de metrou...
Am zarit-o pe fata despre care vreau sa va povestesc in metrou. Se intampla in urma cu sapte ani. Ma urcasem la ,,Titan''. Calatoream spre ,,Politehni...
TINETI MINTE!