| Index |
|---|
| Un orb m-a făcut să văd ce e dragostea |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Am devenit asadar iubita lui John dupa circa trei luni de curte pe care mi-a facut-o la modul cel mai romantic posibil. A fost cu adevarat incantator, iar pe alocuri chiar flatant comportamentul sau la adresa mea. Brate de flori la usa, mesaje siropoase pe telefonul celular, excursii in locuri pitoresti... nimic nu a lipsit din arsenalul pe care l-a aruncat barbatul in lupta pentru a ma cuceri. Si, cum spuneam, a reusit. M-am daruit lui la malul marii, intr-o seara de vara pe care nu am s-o uit niciodata - atat de incarcata de senzualitate a fost. Iar priceperea lui in arta amorului era una deplina, fiinf capabil, masculul, a satisface orice femeie si a o determina sa isi doreasca sa mai dureze. Care femeie nu si-ar fi dorit drept iubit un amant perfect, cum era John?
Din pacate pentru mine, nu avea sa dureze mai mult de doi ani. Paradoxal, tocmai pleiada de calitati remarcabile cu care il inzestrasera ursitoarele pe John au constituit motivul destramarii relatiei noastre, care la un moment dat parea perfecta. Fiind atat de deosebit, toate femeiele erau cu ochii pe el, toate il doreau. Si, pana la urma, l-au avut... Nici macar nu stiu daca m-a inselat cu una sau cu mai multe. Dar, de fapt, nici nu conteaza. Ideea e ca l-am prins de mai multe ori in compania altor femei, dar numai o singura data intr-o postura clara de barbat infidel. Ceea ce mi-a fost de ajuns. L-am parasit pe John aproximativ cu aceleasi cuvinte cu care l-am parasit pe Horatiu:
- John, imi pare rau, dar constat ca relatia noastra nu se indreapta intr-o directie buna. Cred ca ar fi mai bine ca fiecare sa mearga pe drumul sau si sa vada ce ii rezerva viitorul... Adio!
Urmatorul barbat din viata mea a fost Sebastian. Venind dupa John, ar fi putut lasa impresia unui tip comun. Totusi, avea ceva deosebit in felul de a fi si de a pune problema. Stia cum sa-si aleaga cuvintele, asa incat reusea sa le prosteasca pe femei in fata. Din pacate pentru mine, eu am fost una dintre cele prostite... Abia la cateva luni dupa ce am devenit intima cu el, am aflat ca era sarac lipit pamantului, ca avea o gramada de datorii si ca se afla in cautarea unei partide avantajoase din punct de vedere financiar, care sa-l scoata din situatia jenanta in care se complacea de ceva vreme. L-am parasit fara sa stau pe ganduri, jignindu-l in fata, asa cum merita un pervers vanator de zestre ca el.
Au urmat apoi, in viata mea, alti doi barbati de slaba factura umana, care mi-au intarit convingerea ca nu exista dragoste adevarata, dezinteresata si ca singura mea sansa de a supravietui in viata fara sa innebunesc, este sa ma calugaresc. Nu-mi face placere sa-mi amintesc de ei, dar as vrea numai sa precizez ca primul dintre ei era un inginer cu pretentii de intelectual rasat, dar care vorbea foarte urat si ma jignea din te miri ce, uneori chiar in fata cunoscutilor, in vreme ce al doilea era un zugrav, om simplu si muncitor, dar betivan din cale afara, care dadea cu mine de pamant fara sa ma avertizeze inainte...
Eram cuprinsa de deznadejde, ajunsesem in pragul clacarii. Asa ca m-am dus la parintele meu duhovnic, un preot inzestrat de Dumenzezu cu har si bunatate, parintele Molina, cerandu-i dezlegare pentru calugarie. El m-a ascultat cu blandete, mi-a inteles supararea, mi-a promis ca ma va sprijini daca va fi cazul, dar m-a rugat sa mai astept o vreme, caci ceva bun si frumos mi se poate intampla oricand. L-am ascultat. Am asteptat. Si bine am facut, caci altfel nu mai eram acum atat de indragostita si de fericita...
Pe David l-am cunoscut cu totul intamplator. Am observat un orb cu bastonul ridicat, care astepta la o trecere de pietoni ca sa traverseze strada. Si m-am oferit sa-l ajut. L-am luat de mana si l-am traversat. Am vrut apoi sa ma desprind, dar el mi-a retinut mana, rugandu-ma:
- Domnisoara, daca ati fost atat de amabila, as putea indrazni sa va rog sa ma conduceti pana in statie la autobuz? M-as putea descuca si singur, dar ar dura mai mult si, stiti, sunt foarte grabit astazi...
- Bineinteles, i-am raspuns, mai ales ca si eu ma indreptam catre statia de autobuz. Cu mare placere.
Asa a decurs intalnire mea cea dintai cu David. Ulterior, calatorind impreuna, aveam sa discut cu el si sa aflu o multime de lucruri interesante, care m-au lasat fara grai. Era atat de fascinant acel barbat orb, si avea un fel de a rosti cuvintele atat de cald, incat vorbele lui iti mergeau direct la inima. Am fost de-a dreptul capacitata de David si nu m-am sfiit sa i-o spun in fata. A fost, probabil, cel mai inteligent si mai curajos pas pe care l-am facut vreodata pe taramul dragostei.
Au trecut, de atunci, mai bine de trei luni, iar eu si David formam un cuplu ideal. Ne iubim ca niste copii, si ne comportam ca atare. Soarele a iesit pe strada mea, desi ochii lui David nu puteau sa il vada. Lucrul acel minunat despre care parintele Molina imi spunea ca mi se putea intampla oricand, mi se intamplase. David este un om minunat. Cald, atent, grijuliu, iubitor... Iar in casa este foarte pedant, ordonat si harnic. Vorbeste frumos, se comporta frumos si, daca e sa o spun pe cea dreapta, este chiar si un barbat frumos. Iar ochelarii fumurii il fac sa para interesant, captivant, dorit. Nu mai spun ca si in intimitate se descurca intr-un mod remarcabil, compensand lipsa vederii prin folosirea celorlate simturi intr-un mod si la un nivel superior, fiind in stare, cu atingerile sale fine, sa infioare si sa sa scoale mortii din morminte. Iar cand imi sopteste la ureche, duios cum nu cred ca exista altcineva pe lumea asta capabil a o face:
- Vezi tu, Dorina, uneori, ca sa vezi lucrurile mai clar, e bine sa tii ochii inchisi..., ma infioara de ma topesc de-a dreptul, si multumesc in gand cerului ca mi l-a scos in cale.
Sunt, intr-adevar, acum, extradordinar de fericita. Ma simt implinita din toate punctele de vedere si abia astept ziua in care ma voi casatori cu David. Prietenii si rudele mele sunt le fel de incantati de barbatul de langa mine, cu toti il apreciaza, respecta si iubesc. Iar parintii mei... Mama si tata, cand m-au vazut fericita cum nu ma vazusera vreodata in viata lor, si cand s-au convins ce om bun este David, s-au comportat intr-un mod cu totul si cu totul deosebit. Mi-au fost alaturi de la inceput si mi-au promis ca imi vor ramane in continuare alaturi, constientizand si intelegand ca o iubire precum cea dintre mine si David, o iubire – cu adevarat cosmica, dincolo de intelesul pamantenilor - intre un vazator si un nevazator, este un dar ceresc pe care putini oameni il primesc in viata lor...
Din aceeasi categorie:
Un drac m-a băgat în azil, dar un înger m-a ajutat să scap...
Cand va scriu aceste randuri sunt acasa si sunt un om fericit! Chiar daca ma apropii de 70 de ani si am cataracta, reumatism, pietre la rinichi si can...
La 45 de ani sunt o marionetă în mâinile lui mami şi lui tati...
Povestea existentei mele, pana la varsta de 45 de ani, este povestea unui om care a esuat in toate, si asta fiindca atunci cand a trebuit sa ia o deci...
Un copil, niciun copil, doi copii...
Numele meu este Ileana, am 40 ani si sunt din Bucuresti. Sunt casatorita cu Mihai, in varsta de 45 de ani, cu care am un baiat de zece ani, pe nume Cr...
Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat
Dupa 8 ani de convietuire, casnicia mea era pe butuci. Continuam sa fiu impreuna cu Mioara numai din inertie, iar apartamentul cu doua camere din cart...
TINETI MINTE!