Ceea ce mi s-a intamplat in ultimii 20 de ani este absolut incredibil. De ce afirm asta? Pentru ca de atunci, de cand l-am intalnit pe Stefan, existenta mea a cunoscut o turnura neasteptata. Atunci am simtit ca ma trezesc dintr-un somn profund, care durase ani buni, iar viata merita din nou traita. Cu toate astea, dupa ce mi-am facut un amant, nici macar pentru o clipa nu mi-am inchipuit ca alaturi de el voi simti ca traiesc cu adevarat... pentru nu mai putin de doua decenii! Iar aventura noastra nu s-a terminat nici azi, continua inca.

Citind randurile de mai sus, v-ati dat seama, desigur, ca sunt o mare pacatoasa. Eu, care am primit o educatie sanatoasa, crestina, imi insel sotul de un car de vreme si nici nu am de gand sa ma opresc. In fond, nu vad de ce as face-o cand imi este foarte bine si cand ma simt o femeie implinita, care are tot ce isi poate dori.

Cu atat mai mult cu cat am avut mereu grija sa nu fac pe nimeni sa sufere... Sotul meu, Serban, nu a avut niciodata o cat de mica banuiala privind infidelitatea mea, si de altfel cred ca, daca, prin absurd, i-as marturisi faptele mele, nici macar o iota nu ar crede. Dar, haideti mai bine sa va explic cum a inceput adulterul meu, cum am ajuns sa imi placa riscul asumat si cum se face ca nu pot pune punct iubirii nelegitime...

M-am casatorit cu Serban in urma cu 30 de ani, pe cand eram numai o copila de 23 de ani. Ne cunoscusem in facultate, ne indragostisem si, cum amandoi proveneam din familii de tarani, cu conceptii asa-zis sanatoase, ne-am asezat destul de repede la casa noastra. Casa care, desi primita cadou de la parintii amandurora, ce isi unisera fortele pentru a ne ajuta, am tinut neaparat sa fie in Capitala. Terminaseram amandoi Institutul Politehnic, avuseseram sansa sa gasim posturi de stagiari, asa incat soarta ne suradea din plin. Nu aveam de unde sa stiu, pe vremea aceea, ca peste numai 10 ani pasiunea dintre mine si sotul meu va disparea si voi ajunge sa caut extazul trupesc si fericirea in bratele altui barbat.

Primii 5 ani de casnicie au fost cei mai reusiti. Eu si Serban ne iubeam sincer si curat, faceam tot ce ne statea in putinta ca sa fim fericiti impreuna, si chiar am fost fericiti. Tot atunci i-am nascut pe Costel si Elena, copiii care la vremea respectiva ne-au facut sa ne simtim o familie total implinita. Cum cei mici au crescut in mare parte la tara, la parintii mei sau ai lui Serban, eu am putut sa-mi reiau destul de repede serviciul, astfel ca lucrurile au reintrat, ca sa spun asa, pe fagasul normal. Singura deosebire era aceea ca dupa cele doua sarcini nu am reusit sa slabesc asa cum imi propusesem, si am ramas cu vreo 7-8 kg peste greutatea initiala. Ah, daca as fi stiut ca acele cateva kilograme in plus vor avea ca efect scaderea libidoului sotului meu si a atractiei pe care el o simtea pentru mine pana atunci...

Din nefericire, nu am stiut asta, si prin urmare nu m-am ingrijorat in legatura cu viitorul relatiei noastre de cuplu. De abia peste alti doi - trei ani aveam sa constat ca, treptat interesul lui Serban pentru mine se diminuase, astfel incat ajunsesem sa avem raporturi intime destul de rar, mai exact de maxim doua ori pe luna, Ori, eu eram o femeie tanara, sanatoasa, robusta, iar atat de putina iubire nu imi ajungea, vroiam mai mult. Asa ca, vazand cum incet - incet legatura sufleteasca, cat mai ales cea fizica se subrezesc, iar casnicia noastra se duce rapa, am discutat cu sotul ca de la om la om, zicandu-i exact ce simt.

- Emanuel, ce se intampla cu tine? Oare nu te mai atrag ? De ce facem dragoste asa de rar ? Am observat ca nu mai ai aceeasi dorinta de contopire ca la inceput.

- Natalia, stai linistita, caci nu se intampla nimic cu mine ! Este ceva normal ca, dupa atatia ani impreuna, atractia fizica sa scada, insa asta nu inseamna ca nu te iubesc la fel de mult ca la inceput.

- Bine, dar daca asa este, atunci trebuie sa mi-o dovedesti, pentru ca pe mine nu ma multumeste sa ne cotaim din An in Paste.

Din pacate, insa, eu am zis, eu am auzit. Nici gand ca sotul meu, care, dincolo de inapetenta erotica, se purta in continuare foarte frumos cu mine, sa schimbe ceva in comportamentul sau. Motiv pentru care, dupa ce am mai incercat vreo doi ani sa il readuc pe drumul cel bun, am decis sa imi schimb eu comportamentul, mai exact sa ma culc cu un alt barbat. Acum, chiar daca imi este cam rusine, am sa va dezvalui totusi faptul ca, din cauza lipsei activitatii sexuale, erau momente in care simteam ca ies vapai din mine, imi venea sa ma urc pe pereti de dorinta, si nu altceva. Asa se explica faptul ca, trecand peste principiile mele sanatoase de viata, aveam sa imi gasesc un amant, in persoana unui nou coleg de serviciu, pe nume Stefan.

Desigur ca nu mi-a fost deloc usor sa iau hotararea de a-mi insela sotul, mai ales ca el fusese primul si singurul barbat din viata mea pana atunci. Ma maritasem domnisoara la 23 de ani, iar acum, dupa 10 ani de fidelitate in casnicie, urma sa cunosc in sens intim un al doilea barbat. Insa, cum ziceam, nu aveam alta solutie, trebuia sa o fac, mai ales dupa ce citisem pe internet ca femeile fara o activitate sexuala normala ajunga sa aiba dereglari hormonale, cu efecte precum cresterea mustatilor, formarea ganglionilor mamelari, migrene si bufeuri insuportabile... Asa ca, decat sa ma confrunt cu asemenea probleme, am ales sa il vrajesc pe noul meu coleg si sa ajung in pat cu el.