gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu09022023

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu... - Pagina 2

Evaluare: / 1
1
Index
M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...
Pagina 2
Toate paginile

In tot acest timp, seful si ceilalti colegi continuasera sa o curteze pe Julia, unii mai subtil, altii pe fata, niciunul nestiind ca era iubita mea. Dar, spre nesansa lor, ea ramasese la fel de alunecoasa ca la inceput. Intra in jocul barbatilor, glumea si radea cu ei, uneori chiar iesea cu grupul pe terasa, fara insa a permite cuiva sa se apropie prea mult. Eram tare multumit de felul in care se descurca Julia, care reusea sa ramana mai departe admirata si adorata de toata lumea, dar in acelasi timp, dand dovada de un tact iesit din comun, facea astfel incat colegii nu se suparau pe ea fiindca ii tinea la distanta.

Din pacate, insa, a venit si ziua in care iubirea mea cu Julia avea sa nu mai fie un secret, doar hazardul fiind responsabil pentru asta. Ce s-a intamplat? Pur si simplu, intr-o seara, aflandu-ne in Mall si iesind de la cinema, am dat nas in nas cu nimeni altul decat seful si patronul nostru. Cum Julia ma tinea de gat, nu exista niciun dubiu in privinta relatiei dintre noi, asa ca nu e de mirare uluirea care se citea pe chipul lui Stelian. Va ziceam ca imi doream sa vad ce mutra va face cand va afla ca eu si Julia suntem iubiti, insa chiar sa il vad atat de uimit nu ma asteptam. Nici daca ar fi vazut o fantoma nu facea ochii asa mari, gata - gata sa ii iasa din orbite. Ne privea ca hipnotizat si nu putea spune nimic. Cu greu a reusit sa baiguie, la un moment dat, ceva aproape neinteligibil.

- Voi? Voi?... Ce e cu voi aici? Tu, Mihai?... Si Julia. Ce?... Ce faceti impreuna?

Ce mai puteam spune cand evidenta vorbea in locul nostru? Nu ne mai puteam ascunde, asa ca am dat cartile pe fata.

- Da, Stelian, suntem noi, Mihai si Julia. Nu se vede?... Ce facem impreuna? Dragoste. Asta facem, fiindca suntem iubiti, iar iubitii asta fac: dragoste.

Stiu ca am fost crud si cinic, insa atunci, pe moment, pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu rasucesc cutitul in rana. Dincolo de stupefactia lui, era limpede ca omul sufera fiindca ma vedea impreuna cu femeia pe care o dorea pentru el, insa n-avea ce face. Zarurile fusesera deja aruncate. Tot ce a gasit de cuviinta sa spuna Stelian zambind, dupa ce si-a mai revenit din uimire, a fost:

- Nu ma asteptam la una ca asta din partea ta, Mihai. Esti un mare pisicher. Ai mers pe burta si ai actionat ca un marsav, dar vei vedea ca iti va parea rau...

Bineinteles ca nu m-am gandit nicio clipa ca seful, care era foarte prietenos cu angajatii sai, ar putea vorbi serios, mai ales ca, asa cum spuneam, fusese zambitor. In fond, de ce sa imi para rau, cu ce gresisem?... Chiar a doua zi, insa, aveam sa am parte de una din cele mai urate faze din viata mea, atunci cand Stelian mi-a aratat ca totusi vorbise serios. El m-a chemat in biroul sau si, fara nicio explicatie, m-a anuntat direct ca sunt concediat:

- Mihai, strange-ti lucrurile si dispari! Din clipa asta, nu mai lucrezi pentru mine.

Nu imi venea sa cred! Lucram de cativa ani buni in firma, eram foarte priceput si imi faceam treaba foarte bine. Nici macar o singura data seful nu fusese nemultumit de mine, iar acum, numai pentru ca i-o suflasem pe Julia, in ale carei gratii nu reusise sa intre, ma executa. Mi-era clar ca din cauza asta eram concediat, asa ca am incercat sa il opresc sa faca o greseala:

- Stelian, asta e abuz! N-ai dreptul sa ma dai afara fara un motiv serios. Stii bine ca din punct de vedere profesional nu ai ce sa imi reprosezi, asa ca te rog sa fii rezonabil si sa te mai gandesti! In fond, sunt atatea si atatea femei frumoase in afara de Julia...

Din pacate, insa, patronul, care se simtea ranit in amorul propriu, era croit sa ma expluzeze din firma si nu putea fi intors din drum. Cand a auzit ce mi se intamplase, Julia, altfel o persoana calma, blanda si pacifista, a dat navala in biroul lui Stelian si a tipat atat de tare incat vorbele sale au rasunat in toate birourile:

- Sa-si fie rusine, Stelian! N-ai putut suporta ideea ca l-am ales pe Mihai, si nu pe tine, si ti-ai dat arama pe fata. Esti un om de nimic, iar cuvantul barbat nu e valabil in cazul unui mizerabil ca tine!

Dupa care si-a dat demisia si l-a anuntat:

- Sa nu crezi ca vei scapa asa usor, onanist patetic! Te vom da in judecata, si vei plati cu varf si indesat...

Cum va spuneam la inceputul povestirii mele, de la evenimentele cu pricina au trecut circa 6 ani. Intre timp, chiar l-am dat in judecata pe patronul invidios si dement, caci normal nu este, el fiind obligat sa ma angajeze din nou si sa imi plateasca despagubiri babane. Desigur ca nu am mai acceptat sa lucrez intr-un mediu foarte ostil, cum ar fi fost firma lui Stelian, insa banii primiti mi-au prins foarte bine. Iubirea cu Julia a continuat surprinzator de bine pentru mine, care, pana sa o cunosc pe ea, eram amator doar de relatii de scurta durata. Cum insa ne-am indragostit tot mai tare unul de celalalt si ne-am inteles minunat, cam la un an de cand ne cunoscusem, ne-am casatorit.

De lucrat, nu am mai lucrat niciodata in aceasi firma cu sotia mea, dar asta nu a contat, atat timp cat dragostea a fost si este mereu in sufletele noastre. Abia asteptam amandoi sa ne revedem seara, dupa serviciu, si sa iesim in parc cu Robert si Maria, cei doi copii ai nostri. Suntem o familie fericita, iar eu si Julia avem o casnicie perfecta. Sunt foarte convins ca ea este sufletul meu pereche, femeia alaturi de care imi doresc sa fiu tot restul vietii, si nu doar sa am parte de placeri efemere.

Acum, daca ma gandesc bine, momentul in care am incetat sa o privesc pe Julia ca pe un superb trofeu, asa cum privisem intotdeauna femeile, a fost cel in care, auzind ca patronul m-a dat afara, ea a sarit ca o leoaica in apararea mea. Abia atunci am inceput sa o iubesc cu adevarat si sa ma gandesc serios la un viitor alaturi de ea. Altfel spus, ironia sortii este aceea ca pana la urma Stelian mi-a facut un mare bine concediindu-ma, pentru ca atunci, cand mi-am pierdut serviciul, mi-am gasit jumatatea...

Uneori, se mai intampla sa imi amintesc cum s-a napustit blanda Julia in biroul patronului si cum i-a cerut socoteala pentru nedreptatea pe care mi-o facuse:

- Sa-si fie rusine, Stelian! Sa nu crezi ca vei scapa asa usor, onanist patetic!...

De fiecare data cand imi aduc aminte, nu pot sa ma abtin, si izbucnesc in ras.

 

 

 

Din aceeasi categorie:

Doi frati gemeni m-au facut cum au vrut, iar eu nu am stiut

Doi frati gemeni m-au facut cum au vrut, iar eu nu am stiut

Intamplarea pe care vi-o voi povesti in continuare este pe cat de rara, pe atat de dureroasa pentru mine. Inca mai sufar cand imi amintesc prin ce am ...

Citeşte mai mult...

Băiatul meu e un "Soare", şi nici pic de rău nu-mi pare...

Băiatul meu e un

Intamplarea de mai jos mi s-ar parea de-a dreptul ilara daca nu as fi trait-o eu, ci as fi auzit-o povestita sau as fi citit-o intr-o revista. Asa ins...

Citeşte mai mult...

Baiatul sotului fostei mele sotii si fata actualei mele sotii merg la altar...

Baiatul sotului fostei mele sotii si fata actualei mele sotii merg la altar...

Am fost casatorit cu Anania timp de 13 ani. Am avut o viata destul de frumoasa impreuna, insa in cele din urma faptul ca ea nu putea avea copii avea s...

Citeşte mai mult...

Dragostea câinească nu e la fel cu cea omenească

Dragostea câinească nu e la fel cu cea omenească

Uneori viata bate filmul. Alteori, macar il copiaza. Povestea mea s-ar putea asemana cu cea din filmul de desene animate "101 Dalmatieni", cu mentiune...

Citeşte mai mult...



Drumul spre fericire M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu... - Pagina 2