gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed23062021

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Şi la propriu şi la figurat, am fost cu Marcela-n pat...

Evaluare: / 2
1
Index
Şi la propriu şi la figurat, am fost cu Marcela-n pat...
Pagina 2
Toate paginile

De cand am vazut-o pe Marcela, totul s-a schimbat in viata mea. Nu m-a mai interesat nimeni si nimic altceva decat persoana ei. Sa mi-o fac nevasta a devenit visul meu, ambitia mea, scopul meu in viata, obsesia mea. De ce asta? Fiindca Marcela este minunata. Atat de minunata incat imi e greu sa o descriu in cuvinte. Totusi, ca sa va faceti cat de cat o parere, am sa va spun ca seamana cu Crystal Harris, iepurasul favorit al lui Hugh Heffner, boss-ul de la Playboy. Ori, daca nici batranul acela super-versat nu stie ce inseamna o femeie de soi, atunci nu mai stie nimeni... Da, Marcela chiar seamana cu Crystal: este o blonda cu parul des si ondulat, are fata prelunga si expresiva, ochii negri ca abanosul si buzele carnoase ca ciresele parguite... Sprancene arcuite, sani fermi si proeminenti, fund bombat, maini fine si subtiri, degete delicate, facute parca sa mangaie trupul barbatului... Si o voce calda si mieroasa, de pisicuta in fata castronasului cu laptic cald, care iti ridica parul pe piept... De toate are Marcela, cu toate a inzestrat-o natura. Una peste alta, este o zeita Marcela. Iar eu...

Eu sunt un om obisnuit. Nu am nimic deosebit, nimic sa ma indreptatea sa sper ca, intr-o buna zi, Marcela va fi a mea. Sunt un simplu fochist intr-o centrala termica dintr-un cartier de la periferia Capitalei. N-am avere, n-am o cariera profesionala solida in spate, n-am nicio calitate ascunsa cu care sa ma laud. Nici fizicul meu nu este unul remarcabil, si nici intelectul nu ma ajuta sa ies din mediocritatea in care ma zbat de cand ma stiu. Cu nimic, cu absolut nimic nu ies in evidenta. Si atunci, in aceste conditii, cum am putut spera sa cuceresc un inger ca Marcela? Sincer, nici eu nu stiu. Cert e ca din prima clipa in care ochii mi-au cazut pe ea, am stiut ca este cea pe care am asteptat-o, ca pentru ea as fi in stare sa fac orice. Si chiar am facut. Nebuniile pe care le-am facut de dragul Marcelei imi par acum, cand privesc in urma, de-a dreptul incredibile...

Ma numesc Cornel Sava, am 35 de ani si sunt din Bucuresti. Locuiesc intr-o garsoniera din cartierul Berceni, pe care am primit-o drept mostenire la moartea unui unchi. Marcela locuieste in blocul de vizavi, de care nu ma despart mai mult de 20 de metri. O distanta suficient de scurta pentru a imi da posibilitatea sa observ, cu un binoclu sutit din armata, ce se intampla acolo, dar in acelasi timp indeajuns de lunga pentru a imi oferi protectia necesara pastrarii anonimatului. Cand am vazut-o intaia oara, nu mi-a venit sa cred ca e adevarat ceea ce vad. Era superba... Nu-mi puteam dezlipi ochii de pe silueta sa perfecta, amintind de frumusetile pe care numai in paginile revistelor Playboy le gasisem inainte. Ma uitam la ea si ma intrebam cum o arata barbatul care strange in brate o asemenea nimfa a noptii si ce trebuie sa simta cand o face. Si, nu peste mult timp aveam sa primesc raspunsul la intrebare: arata destul de banal, nu avea nimic din alura de donjuan pe care presupuneam ca ar fi trebuit s-o aiba un mascul pentru a cuceri o astfel de frumusete. Dimpotriva... Eram contrariat. Nu stiam ce sa cred, cum de era posibil asa ceva. Dar numai peste cateva zile aveam sa primesc raspunsul si la aceasta intrebare. Unul care pe moment mi-a parut dureros, dar pe care mai apoi, dupa ce am stat si am chibzuit putin, l-am gasit ca fiind datator de sperante: barbatul acela nu era barbatul Marcelei, ci un barbat oarecare din viata ei. Ca el erau multi altii si as fi putut fi, la o adica si eu. Intr-adevar, desi imi e rusine sa va marturisesc, avand in vedere turnura pe care au luat-o lucrurile mai apoi, nu pot sa nu o fac: Marcela era dama de companie, barbatii care ii paseau pragul casei nefiindu-i nicidecum iubiti, ci cu totul altceva: clienti...

Cum am ajuns la aceasta concluzie? Simplu, urmarind-o pe ascuns zile si zile la rand. Sau mai exact nopti si nopti la rand, fiindca intalnirile damei cu barbatii aveau loc numai dupa lasarea intunericului. Si, oricum ziua, eu fiind plecat la serviciu, nu as fi putut vedea nimic. Dar, judecand dupa lungimea partidelor erotice dintre femeie si partenerii ei, in fapt adevarate maratoane sexuale, care nu de putine ori se sfarseau abia in zori, e greu de presupus ca ar mai fi fost in stare sa faca fata altor provocari pe timpul zilei. Ma rog, nu conteaza... Ce conteaza este ca, ajungand eu la concluzia de care va spuneam, imediat mi-a incoltit in minte un gand nastrusnic: daca asa stau lucrurile, atunci am si eu sansa mea! Pai, nu? Ba, cum sa nu. Zis si facut! Am aflat numele ei de pe tabelul cu intretinerea, de la intrarea in bloc, apoi, recurgand la un tertip simplu, am obtinut si numarul de telefon, asta chiar de la unul dintre barbatii care ieseau intr-o dimineata de la ea si pe care l-am oprit pe strada. Urmatorul pas a fost sa o sun si sa stabilesc o intalnire cu ea. M-a rugat sa astept cat sa-si consulte agenda si, intr-un final mi-a facut o programare peste doua saptamani. Era ocupata dama, nu gluma...

Despre modul cum a decurs intalnirea mea cu Marcela nu am sa va dau prea multe detalii, asa cum nu va dau nici despre celelalte intalniri ale ei, si asta dintr-un motiv cat se poate de intemeiat: in prezent, Marcela este sotia mea. Ori sa expui in public detalii din dormitorul conjugal nu este deloc indicat, nici delicat. Nimeni nu s-ar simti confortabil facand una ca asta, cu atat mai putin eu, care sunt pudic de fel. Am sa va precizez insa ca Marcela este in pat exact atat de priceputa precum o recomanda fizicul superb de care dispune. Atat de priceputa, incat ar putea misca si pietrele din loc cu farmecele de care dispune, farmece dublate in mod fericit de indemanarea cu care foloseste accesoriile erotice si de miscarile excitante cu care e in stare sa innebuneasca orice barbat. Tariful sau era unul piperat, dar credeti-ma: isi merita fiecare banut, tigroaica! V-o spune unul care a vazut multe si care a trecut prin multe paturi la viata lui... Am plecat de acolo foarte satisfacut, asteptand cu nerabdare urmatoarea vizita, pe care o planificasem chiar atunci, pe loc. Din pacate pentru mine, aceasta urma sa aiba loc abia peste alte doua saptamani, iar eu nu ma simteam in stare sa astept atat. Nerabdarea era prea mare, dorinta ma coplesea, dorul ma macina. Simteam nevoia sa o vad mai devreme, trebuia sa fac cumva sa ajung in preajma ei. Nu-mi mai ajungea privelistea sa imperechindu-se cu altii, dimpotriva, ma dezgusta si ma oripila ceea ce vedeam. Aproape ca nu mai puteam sa ma uit. O voiam rau de tot, si o voiam numai pentru mine. De aici a inceput intreaga nebunie, de la dorinta mea prea mare...

Pentru inceput, am apelat la o stratagema simpla. Folosindu-ma de cunostintele mele in domeniu, am intrerupt alimentarea cu agent termic la scara de bloc pe care locuia Marcela. Stiam ca locatarii vor face sesizari, si astfel aparea oportunitatea de a actiona. Ce naiba, doar sunt meserias in treburile astea! Asa incat m-am echipat corespunzator si, dandu-ma drept omul IREB-ului, am inceput a umbla din apartament in apartament pentru a constata unde a aparut “defectiunea”. Bineinteles, am ajuns si la garsoniera Marcelei, care a ramas foarte surprinsa cand m-a vazut si a ridicat din umeri:

- Tu?! Ce e cu tine aici? Esti de la “caldura”?


I-am explicat in doua cuvinte cum sta treaba, apoi am intrebat-o daca nu cumva are vreo portita in program pentru a ma introduce pe mine in acel loc. A spus ca ii pare rau, dar ca nu are, si asta a fost tot. Nu obtinusem o devansare a intalnirii planificate, dar macar fusesem in apropierea ei, ii simtisem parfumul, ii vazusem sclipirea din ochi si ii auzisem glasul. Tot era ceva... Da, dar era prea putin pentru cat de mult o voiam! Drept pentru care a doua zi am folosit o alta smecherie pentru a ajunge in proximitatea celei care imi luase mintile: am taiat gazele in bloc! Intr-adevar, par nebunesti actiunile mele, dar chiar asta e adevarul: eram innebunit de focul Marcelei. As fi facut orice pentru a fi langa ea si a o impiedica sa fie cu altii. Si, de fapt, chiar am facut. “Orice realizare cere sacrificii”, mi-am spus, si am intrat in actiune. M-am prezentat la administratorul blocului si, sub pretextul unei avarii pe retea, am obtinut permisiunea sa inspectez toate apartamentele. Bineinteles ca omul nu a avut nimic impotriva. Asa ca am pornit pe traseu. Ajuns la garsoniera Marcelei, am batut cu indrazneala in usa, intrebandu-ma ce are sa spuna cand are sa dea cu ochii de mine. Si a spus la fel ca data trecuta:

- Tot tu?! Ce e cu tine aici? Esti cumva si de la “gaze”?

I-am raspuns ca da, i-am explicat cum sta treaba cu avaria, am facut controlul de rigoare, apoi am revenit cu intrebarea vizavi de posibilitatea unei intrevederi cu ea in afara programului. M-a refuzat din nou, asa incat am salutat-o respectuos si mi-am luat talpasita, gandindu-ma ce alt tertip as putea folosi pentru a intra din nou in camera superbei de femei ale carei forme ma bantuiau zi si noapte. Trebuia sa gasesc ceva si... am gasit. Solutia a venit de la sine: caldura o luasem, gazele le luasem, mai urma apa! Intr-adevar, debransarea blocului Marcelei de la conducta de alimentare era o intreprindere la indemana pentru un meserias priceput ca mine, la fel ca si... rebransarea. Bineinteles, dupa inspectia de rigoare... Cand s-a pomenit cu mine in pragul usii, chiar a doua zi dupa problema la alimentarea cu gaze, Marcela si-a pus mainile in cap, izbucnind totodata in ras:

- Nu pot sa cred! Iarasi tu! Ce e cu tine aici? Te pomenesti ca esti si de la “apanova”?

Am zambit sugubat si am pasit cu indrazneala in casa, verificand cu atentie robinetii si racordurile din bucatarie si baie. In acest timp am repetat intrebarea privind o eventuala intalnire, oferindu-ma chiar sa o invit in oras pe timpul zilei. Vadit stanjenita, a spus ca ii pare rau, dar nu poate, adaugand ca din principiu nu amesteca afacerile cu placerea. M-am declarat multumit in sinea mea cu ce obtinusem, am realizat ca sunt pe drumul cel bun si, increzator in mine, mi-am spus ca nu mai e mult pana cand Marcela imi va ceda si va fi a mea si numai a mea. La iesirea din bloc, instinctiv, privirea mi-a fugit la cablurile electrice...

Asa cum va inchipuiti, a doua zi, cu putin inainte de noua seara, cand stiam ca incepe programul de “lucru” al damei, am luat curentul pe scara pe care locuia. N-a fost mare lucru, asa cum ar putea parea, doar am decuplat niste contacte de la generatorul local, si imediat i-am lasat pe locatari in bezna. Si, odata cu ei, si pe Marcela. Cand m-a vazut in usa, cu casca pe cap si cu lanterna in mana, m-a poftit inauntru fara sa trebuiasca sa-i mai explic ceva. Parea oarecum emotionata, ceea ce mi-a dat curaj sa o sarut prieteneste pe obraz.

- Hahaha! Ar fi trebuit sa-mi imaginez: tot tu! Omul cu “curentul”... Hahaha... Nu incetezi sa ma uimesti!

Atunci, simtind-o capacitata de prezenta mea si incantata de atentia pe care i-o acordam, mi-am luat inima in dinti si i-am spus totul: cum o iubesc in secret de cand m-am mutat in blocul de vizavi, cum dragostea mea pentru ea a crescut de la o zi la alta dupa ce devenisem intimi si, in final, cum cred eu ca ar putea evita o neplacuta cadere a internetului in bloc: acceptandu-mi invitatia in oras. Cat ea nu se dezmeticise inca, pe intuneric, m-am apropiat si am sarutat-o. A fost un gest de genul “totul sau nimic”, care in final s-a dovedit a-mi aduce... totul.

Intr-adevar, auzind ideea cu internetul, a fost atat de amuzata incat nu s-a mai putut opune sarutului meu, si nici intalnirii pe care i-o propusesem pana atunci de atatea ori... Mi-a pus insa o conditie: sa dau drumul imediat la lumina si sa plec. De dat, am dat, dar de plecat, n-am mai plecat. Am ramas peste noapte acolo, iar a doua zi am iesit cu Marcela in oras. La scurt timp dupa aceea am cerut-o de sotie, iar ea a acceptat sa renunte la cea mai veche meserie din lume si sa se marite cu mine. Astazi se implinesc deja doi ani de cand suntem casatoriti si, cand rememoram, uneori, modul cum s-a facut de de am ajuns sa ne legam destinele unul de al altuia si sa fim acum atat de fericiti, nu putem sa nu ne strambam de ras...

 

 

Din aceeasi categorie:

Din cauza hidoseniei mele, niciun barbat nu a vrut sa ma atinga acolo

Din cauza hidoseniei mele, niciun barbat nu a vrut sa ma atinga acolo

Sunt o femeie nefericita si asa am fost mereu. Viata mea a fost un sir de dezamagiri. Nu stiu daca sunt sau nu blestemata, dar am suferit de mica, si ...

Citeşte mai mult...

Sora cea mica m-a facut cum a vrut ea, dar pe sora cea mare am facut-o cum am vrut eu

Sora cea mica m-a facut cum a vrut ea, dar pe sora cea mare am facut-o cum am vrut eu

Ma numesc Matei Dragan, am 27 de ani si sunt din Ploiesti. In urma cu doi ani am terminat Facultatea de Automatica din cadrul Insitutului Politehnic B...

Citeşte mai mult...

Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine

Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine

L-am cunoscut pe Codin inainte de a cunoaste ce inseamna dragostea. M-am atasat de el si am considerat ca ceea ce simteam pentru el era dragoste. Se p...

Citeşte mai mult...

Iubire cu aromă de ciment dentar

Iubire cu aromă de ciment dentar

Dragostea mea se numeste Alina si are acum, la 5 ani de la evenimentele pe care vi le voi relata, 27 de ani. Ceea ce inseamna, la un calcul simplu, ca...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Şi la propriu şi la figurat, am fost cu Marcela-n pat...