gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon08082022

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Băiatul meu e un "Soare", şi nici pic de rău nu-mi pare...

Evaluare: / 2
1
Index
Băiatul meu e un "Soare", şi nici pic de rău nu-mi pare...
Pagina 2
Toate paginile

Intamplarea de mai jos mi s-ar parea de-a dreptul ilara daca nu as fi trait-o eu, ci as fi auzit-o povestita sau as fi citit-o intr-o revista. Asa insa, stiind cat am avut de suferit din cauza nebuniei sotului meu, care s-a incapatanat sa numeasca intr-un fel foarte exotic baiatul pe care urma sa il nasc, nu prea imi mai vine sa rad. Ci doar am sa va povestesc cum s-au desfasurat lucrurile, pentru a trage singuri concluziile si invatamintele si a evita sa treceti prin ce am trecut eu.

Eu sunt Marcela. Am 32 de ani si locuiesc in Bacau. Nu va voi da amanunte irelevante, cum ar fi cu ce ma ocup si ce fel de viata duc, ci am sa intru direct in miezul faptelor. Mai exact, voi incepe naratiunea mea din urma cu sapte ani, atunci cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot, Catalin. Stiu ca prenumele lui nu este unul prea des intalnit, insa la vremea respectiva n-a contat.

Stiti cum e cand esti indragostit: parca iti ia Dumnezeu mintile si nu mai vezi decat ce iti convine la omul iubit. In ceea ce ma priveste, remarcasem rezonanta ciudata a lui ,,Catalin”, insa nu m-a deranjat si nu mi-am inchipuit nicio clipa ca, peste ani, sotul meu va dori sa puna copilului nostru un nume si mai aiuristic decat al sau...

Cand am ramas insarcinata, in urma cu doi ani, am fost tare fericita, ca si sotul meu de altfel. Ne dorisem foarte mult un copil si facusem tot ce ne-a stat in putinta pentru a-l avea, asa ca aparitia celui mic era un vis ce urma sa devina realitate. Pe masura ce sarcina avansa si burta mea crestea, Catalin devenea tot mai tandru si mai grijuliu, ma rasfata in fel si chip, astfel ca nimic nu prevestea furtuna ce avea sa loveasca in casnicia noastra fericita pana atunci. Primele probleme au aparut cand, in timpul unei cine, sotul meu a tinut sa inchine un pahar cu vin pentru fatul care avea atunci cinci luni. De acolo a inceput seria interminabila de scandaluri ce aveau sa degenereze intr-o disputa in toata regula, in urma careia s-a ajuns la despartire.

- Marcela, sa bem pentru Allakesh, baietelul nostru scump, care se dezvolta normal in pantecul tau si se face tot mai mare cu fiecare zi care trece!

Auzind toastul neasteptat si numele atat de ciudat iesit din gura lui Catalin, nume de care nu discutasem niciodata, n-am putut sa nu fiu de-a dreptul contrariata. Nici macar nu intelesesem bine cuvantul respectiv, asa de complicat era.

- A-la cum? Ce iti veni sa spui asa ceva, mai omule? Nu imi amintesc cand am vorbit noi de numele copilului si cand am stabilit sa ii punem un asa nume ciudat...

- Nu conteaza daca am vorbit sau nu, femeie! Esential e ca sunt tatal copilului, si prin urmare eu ii pun numele. Iar acest nume va fi Allakesh.

- Bine, dar suna aiurea, nici nu pot sa-l pronunt, daramite sa-l mai scriu! Cum sa se numeasca asa baiatul nostru? Nici nu ma gandesc.

- Ba ai face bine sa te obisnuiesti cu numele asta, femeie, caci am stabilit deja. Este batut in cuie si nu ma razgandesc.

Cum sotul meu era baut si parea de neclintit in decizia sa, era evident ca nu am fi ajuns la niciun rezultat atunci. Asa ca, pentru moment, am preferat sa incheiem discutia si am mers la culcare ganditoare si suparata pe Catalin. Nu imi venea sa cred ca el alese singur numele copilului fara sa se consulte cu mine si, mai ales, nu puteam accepta un nume atat de urat. Motiv pentru care in zilele ce au urmat am intocmit o lista intreaga cu nume normale de copii, care mi se pareau foarte frumoase, si apoi l-am pus sa aleaga dintre ele. Nu mi-am inchipuit ca sotul meu, altfel un om destul de bland si de cumsecade, va avea o reactie atat de violenta dupa ce a parcurs acea lista.

- Ceeeee? Mihai, Stefan, Gabriel, Andrei? Astea sunt nume frumoase, in opinia ta? Faci misto de mine? Astea sunt nume de tarani.

- Bine, dar toate sunt nume de sfinti. Sunt foarte frumoase, iar daca alegi unul dintre ele, baiatul nostru va avea un protector divin, intelegi?

- Da, inteleg... Inteleg ca vrei sa dai copilului un nume de taran. Nici vorba de asa ceva, sa fie clar! Uite, daca nu te poti obisnui cu Allakesh, care reprezinta numele unui mare intelept indian, ii voi spune Sol. E bine asa? Sol inseamna ,,soare” in limba spaniola.

Ma uitam la barbatul meu si speram ca totul sa fie doar o tachinare, caci va spun drept, nu auzisem in viata mea de asa nume ciudat. Cum insa n-am gasit niciun indiciu care sa ateste faptul ca era vorba de o gluma, am realizat ca el vorbea serios si chiar dorea sa numeasca baiatul ,,Soare” in spaniola. Ori, sa fim seriosi, asa ceva era absurd, cat timp copilul era roman. Evident ca m-am opus cu inversunare, si atunci a inceput un noua runda de negocieri, adica un nou scandal, care avea sa se incheie, insa, fara niciun rezultat.


- Mai omule, tu esti nebun? Cum sa punem copilului numele Sol? Doar nu va trai in Ibiza sau in Tenerife! Pentru numele lui Dumnezeu, uite aici nume frumoase, sanatoase, alege dintre ele: Ionut, George, Paul, Constantin...

- Ce sa aleg, femeie? Ti-am mai spus: nebuna de legat esti tu, fiindca vrei sa pui copilului nume de taran, cand Sol suna atat de bine.

- Suna aiurea, crede-ma! Allakesh ori Sol e totuna. Sunt nume ciudate rau. Vrei sa rada lumea de copilul nostru?

- N-o sa rada nimeni, stai linistita, caci e un nume superb... Uite, ca sa vezi ca sunt intelegator, poti alege si tu un prenume, si va avea doua.

- Da? Bineeeeeee. Atunci aleg Gogu! Sa vedem daca iti convine. Pe baiat il vom numi asadar Gogu - Sol. Si il vom striga Gogusor, ca sa sune romaneste...

As! Mi-am si gasit cu cine sa glumesc... Catalin s-a enervat atat de tare, incat atunci cand a izbit cu pumnul in perete am crezut ca il va da jos. Din fericire, peretele n-a cazut, insa furia pe care am citit-o atunci pe chipul barbatului langa care traisem 5 ani avea sa ma inspaimante si sa ma urmareasca mult si bine. Conflictul a fost inchis pentru moment, dar de atunci aveau sa urmeze alte si alte reprize de scandal, astfel incat in urmatoarele luni nu am facut altceva decat sa ne certam din cauza numelui copilului. Treptat, ne-am racit si am inceput sa ne jignim de-a dreptul, cu numai o luna inainte de nastere ajungand sa ne privim cu dusmanie.

Tin minte ultima propunere de nume venita din partea lui Catalin, cea care avea sa constituie samanta scandalului ce a dus la despartire: Melchizedek. Nu stiu de unde scotea numele astea aberante, insa atunci mi-a fost limpede ca sotul meu nu va fi niciodata de acord sa alegem un nume normal, romanesc pentru copilul nostru. In seara aceea bause cateva pahare cu vin si era cu capsa pusa, asa ca atunci cand i-am propus alte nume frumoase si obisnuite de copii, precum Radu, Bogdan, Silviu sau Florin, a izbucnit de parca atata astepta, urland ca un posedat:

- Nuuuu! Ce nume sunt astea? Alte nume de tarani ! M-am saturat sa aud numele astea! Vrei sa auzi un nume frumos, special, purtat de un mare lider spiritual al lumii? Melchizedek. Asa il vom numi pe baiat, sa iti fie clar! Ori ii spunem asa, ori din clipa asta nu ma mai intereseaza de el, si nici de tine. Ai inteles?

Acum, e evident ca nu aveam cum sa inteleg, din moment ce nici macar nu puteam pronunta numele acelui lider spiritual, insa nici nu ma asteptam ca, din cauza acestui Melchizedek, barbatul meu sa renunte la mine si, mai ales, la copilul mult visat. Cu toate astea, Catalin avea sa o faca, demonstrandu-mi astfel ca in acele momente nu mai era normal la cap. Astfel, dupa ce l-am contrazis inca o data, propunandu-i pentru baiat numele patriarhului Daniel, el a pus piciorul in prag si m-a anuntat ca pleaca de acasa.

- Mai omule, tu chiar te-ai tacanit de-a binelea? Am sperat ca toata nebunia asta cu numele ciudate va inceta, insa bag de seama ca maine-poimaine eu voi naste, iar tu nu incetezi cu aberatiile. Nu ma intereseaza cine e Melchi - zevzecul asta, dar copilul nostru nu va purta numele lui. Eu m-am chinuit cu copilul in burta, eu il voi naste, asa ca eu ii voi pune numele. Si cu asta, basta!

- Da? Bine, Marcela. Atunci, ne vom desparti. Intr-o multime de carti si pe zeci de site-uri din internet se afirma ca numele hotareste destinul copilului, iar eu nu vreau sa am un copil cu nume de taran, care sa aiba o viata de taran. N-ai decat sa faci ce vrei, eu plec.

Si, spre uimirea si uriasa mea dezamagire, cu putin timp inainte sa nasc si-a luat cateva haine si a plecat de acasa. Dus a fost si, oricat am incercat, n-am reusit sa mai aflu nimic de el, nici chiar de la parintii sai, pana n-am nascut. Abia atunci, cand eram deja convinsa ca nebunul meu sot nu mai vrea sa stie de mine si de copil, si ca urmeaza sa primesc hotararea de divort, aveam sa il revad pe Catalin. Se intampla pe patul de spital, cand m-am pomenit cu el, cu un buchet urias de trandafiri in mana, intrebandu-ma daca eu si copilul suntem bine. Acum, de ce sa nu recunosc?... Am fost tare fericita vazandu-l acolo, pentru ca, desigur, imi doream enorm ca baiatul sa creasca alaturi de tatal sau. Si apoi, in ciuda razboiului din ultimele luni si a dezbinarii dintre noi, imi iubeam totusi sotul si imi facusem o multime de griji in privinta sa.

De abia dupa ce si-a vazut copilul si a lacrimat de fericire, Catalin a indraznit sa ma intrebe daca am mai reflectat la numele propuse de el.

- Da, m-am gandit mult si bine, insa nu pot fi de acord cu numele de salbatici propuse de tine, precum Allakesh, Sol sau Melchizedek. Tu ai mai cautat? Ai gasit un nume romanesc si frumos, pe care sa il poarte baiatul nostru?

- Da, am noutati, Marcela. Vreau sa stii ca, in perioada in care am lipsit, am plecat departe, tocmai in munti, la manastirea in care nevoieste parintele Molina, un om cu un har deosebit. I-am povestit toata zazania iscata in familie, iar el mi-a vorbit foarte frumos, din suflet, si m-a luminat. Am inteles ca baiatul nostru nu trebuie sa se diferentieze de ceilalti printr-un nume rar si ciudat, ci o va putea face primind o educatie sanatoasa si avand un caracter ales. Asa ca acum imi doresc sa ii punem copilului un nume normal, frumos, pe care sa il poarte cu mandrie.

Nu imi venea sa cred! Dupa ce avusesem o sarcina dificila, in mare parte cauzata de stresul provocat de disputa cu sotul pe marginea numelui copilului, acum Catalin se trezise la realitate si era alt om. Am multumit in gand Cerului si preotului Molina pentru minunea facuta, si am izbucnit in plans de fericire. Dupa care, atunci cand mi-am revenit, fiindca sotul trebuia sa mearga la Primarie si sa declare cat mai iute copilul, i-am dezvaluit numele pe care il alesesem pentru copil:

- Soare. Asa se va numi. Soare, dar in limba noastra, romana. Ce zici, iti place?

Auzind numele, Catalin a facut o fata de parca i-ar fi aterizat in fata Elvis, viu, nevatamat si la fel de tanar si de frumos ca atunci cand canta ,,Hearbreak Hotel”. Era atat de surprins si de emotionat incat il vedeam lesinand dintr-o clipa intr-alta, motiv pentru care m-am grabit sa il imbratisez, dupa care l-am zorit sa mearga la Primarie... Intre noi fie vorba, nici eu nu stiu cum m-am oprit la numele de Soare pentru fiul nostru, insa mai mult ca sigur ca, in mod inconstient, m-am lasat influentata de una din propunerile extravagante ale lui Catalin…

Soare a implinit de curand doi ani si este un copil sanatos, frumos si vesel, iar eu si Catalin suntem cei mai fericiti parinti din lume. Cand ne amintim, uneori, cat am suferit amandoi si ca era gata - gata sa ne despartim din cauza divergentelor de opinie in privinta numelui copilului, zambim cu nostalgie. Iar cand ne vine in minte si faptul ca, la un moment dat, voiam sa il numim Gogusor, atunci radem cu lacrimi.

 

 

 

Din aceeasi categorie:

Amnezia m-a lovit pe autostradă...

Amnezia m-a lovit pe autostradă...

Ma numesc Doru Stanciu si am 45 de ani. Stau dovada pentru asta actele mele de identitate, eliberate de Politia Municipiului Bucuresti. Dar ma numesc ...

Citeşte mai mult...

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Singuratic si retras din fire, mi-am intemeiat destul de tarziu o familie. Pe sotia mea, Marcela, am cunoscut-o la locul de munca. Eram colegi de pest...

Citeşte mai mult...

Băutura a ales femeile în locul meu

Băutura a ales femeile în locul meu

Numele meu este Gigi, si sunt din Suceava. Am 55 de ani, varsta pana la care am fost casatorit de patru ori. Din pacate, insa, niciunul din mariaje nu...

Citeşte mai mult...

Frumusețea mă ține departe de muncă

Frumusețea mă ține departe de muncă

Desi nu cred in farmece sau in alte stiinte oculte, am ajuns la concluzia ca sunt o femeie blestemata! Altfel nu se explica faptul ca nu reusesc sa im...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Băiatul meu e un "Soare", şi nici pic de rău nu-mi pare...