gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun05122021

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Perversul m-a lăsat pe mine şi a luat-o pe mama

Evaluare: / 1
1

Am asteptat pana la 25 de ani ca sa cunosc un barbat adevarat, asa cum e Cornel. Pana atunci nu avusesem de a face decat cu pustani imberbi, cu adolescenti necizelati sau cu tineri lipsiti de experienta. Dar ce sa fac? Eram si eu o copila nestiutoare, ce abia deprindea tainele unei relatii de cuplu, si prin urmare am acceptat compania celor care m-au curtat. In fine... Nu despre acei juni vreau sa va povestesc acum, ci despre Cornel. El a fost primul om pe care l-am iubit cu tot sufletul. Relatiile cu ceilalti au fost fara substanta. Simple legaturi trupesti intre doua iesiri la film, in parc sau pe terasa, legaturi din care am invatat cate ceva, ce-i drept. Insa in sinea mea am stiut, de fiecare data, ca nu il iubeam pe norocosul pe care il acceptam in preajma mea si in intimitate. Pentru ca de fiecare data eu i-am ales, insusirile fizice cu totul speciale mi-au permis sa o fac. Doar cu Cornel lucrurile au stat altfel.

Pe Cornel l-am intalnit pentru prima data in urma cu un an si ceva. Eram pe o terasa cu un grup de prieteni, si la un moment dat am bagat de seama ca un tip de la alta masa ma fixeaza cu insistenta. L-am privit si eu, la randul meu, cu atentie, si nu am putut sa nu observ trasaturile sale frumoase, barbatesti, dar nu prea aspre. Avea in jur de 40 de ani, si m-am simtit magulita ca un om mai matur parea interesat de mine. Iar cand, indreptandu-ma spre toaleta, s-a ridicat si mi-a iesit in intampinare, am fost si mai magulita. Dialogul a fost scurt si la obiect, semn ca omul stia ce vrea:

- Buna! Sa stii ca nu am vazut in viata mea o fata mai frumoasa ca tine! Iesim la o cafea impreuna?

- Buna! Da, iesim, de ce nu?

Am zambit si am mers la toaleta, iar cand ma intorceam la masa amicilor mi-a strecurat in palma un biletel pe care era scris un numar de telefon. Nu am vrut sa observe nimeni cat de emotionata eram, dar chiar eram! Aveam 25 de ani, si pana atunci anturasem numai cu baieti de varsta mea, nu cu barbati in puterea varstei, ca el.

Cornel m-a cucerit de la prima intalnire. Nu numai ca arata foarte bine, dar era si foarte manierat si, peste toate, avea un simt al umorului foarte dezvoltat. Am ras cu el de ma dureau falcile!... Nu e de mirare asadar ca, in scurt timp, am devenit iubita lui si eram tare fericita. Insa nu aveam de unde sa stiu ca fericirea mea nu va dura prea mult... Pentru ca la circa jumatate de an de cand il stiam, am avut neinspirata idee de a-l prezenta pe Cornel mamei mele. Deh, eram atat de indragostita si gandul casatoriei ma batea atat de tare, incat era musai ca mama - pentru ca tata nu mai aveam de multi ani... - sa il cunoasca pe alesul meu. Asa ca intr-o seara de vineri am anuntat-o pe mama:

- Maine il aduc pe Cornel la pranz, ca sa va cunoasteti! Sper sa iti placa de el, fiindca il iubesc si vrem sa ne casatorim!

Ah, daca as fi stiut ce are sa iasa, nu l-as fi bagat pe iubitul meu in casa mamei! Insa de unde sa fi banuit eu ca ea nu numai ca il va placea pe Cornel, dar chiar avea sa faca o pasiune pentru el? Ei bine, numai ce servise aperitivele, ca mama, o femeie supla, draguta si inca atragatoare la cei 44 de ani ai sai, m-a tras in bucatarie si mi-a soptit plina de entuziasm:

- Dorina, omul asta e minunat! Tu ai observat ce maini mici si ce suflet curat are?

Drept sa spun, eu simtisem - chiar pe mine… - de multe ori mainile mici si delicate ale lui Cornel si aflasem deja ce suflet bun are. Insa de unde sa fi stiut mama? Pe loc, nu am dat prea mare atentie observatiei mamei, care abia il cunoscuse pe iubitul meu, dar desfasurarea evenimentelor din acea zi ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri. Din pacate, nu m-a pus...

Dupa dejunul prelungit si inainte sa continuam, la insistentele mamei, cu o cina imbelsugata, am facut bilantul. Mama servise, ca aperitive, oua umplute, vinete frecate cu maioneza, icre de crap, salata boeuf, gogosari umpluti cu branza si marar si ciupercute fripte si umplute cu cascaval topit. Apoi, pana sa aduca ciorba taraneasca, la o tuica de pruna, scosese un macrou la tava cu sos de legume si lamaie. Iar dupa un vin alb, de buturuga, ce a prins de minune la peste, urmase ciorba si apoi rata pe varza. Pentru ca in final, friptura de curcan impanata cu usturoi sa puna capac. Ne tineam cu totii cu mainile de burta, asa ca mama a propus zambind:

- Haideti sa stam de vorba la o cafea, un cognac, o placinta cu visine, si apoi om mai vedea!

Si am vazut… Mai exact, a urmat, legata de dejun, o cina copioasa! Am dat-o iar pe aperitive, tarie si am continuat sa ne imbuibam asa pana pe seara. Mama s-a intrecut pe ea insasi, servind in continuare piftie de purcel, ciorba de burta, friptura de iepure la cuptor si prajituri de casa cu portocala, toate completate cu diferite tipuri de bauturi, care de care mai savuroase. Iar in final, drept cireasa de pe tort, a aparut cu o crema de zahar ars gustoasa de te lingeai pe degete... Iubitul meu era atat de ghiftuit incat abia s-a mai putut ridica de pe scaun. Iar la plecare i-a multumit mamei intr-un fel propriu, care a atins-o, la propriu si la figurat. Mai exact, a sarutat-o cu gratie pe pleoape si i-a spus:

- Distinsa doamna, am avut parte de o masa pe cinste si de o companie foarte dulce... si acum ma refer si la dumneavoastra, nu doar la Dorina!

Mama, radioasa, l-a ,,stampilat” pe Cornel pe obraji si i-a intors complimentele, gratulandu-l fara jena, de parca nu as fi fost si eu de fata:

- Cornel, te rog! De acum imi spui pe nume: Mioara! Si sa stii ca am fost onorata sa primesc in casa mea un barbat de soi, ca tine. Imi spusese fiica mea ca esti un om deosebit, rafinat si sensibil, dar chiar atat de sarmant nu ma asteptam sa fii!

In toata scena de mai sus, eu parca eram in plus! L-am condus pe iubitul meu pana la taxi, apoi, cand am revenit in casa, am intrebat-o pe mama direct:

- Ei, ce a fost asta, mama? Inteleg ca ti-a placut Cornel, si chiar ma bucur... dar chiar asa, sa il tii o zi intreaga la masa... si ce mai ospat i-ai pregatit...

Mama insa mi-a inchis gura scurt, asa cum de altfel se pricepea de minune s-o faca:

- Dorina, ai avut dreptate, Cornel este un om de calitate, si prin urmare merita sa il ospatam pe cinste. Dar sa stii ca tot ce am facut a fost pentru tine!

Am incheiat discutia si subiectul, dar in sinea mea nu eram multumita. Ceva imi spunea ca mama nu era in totalitate sincera ori cel putin imi ascundea ceva… Totodata, in zilele ce au urmat am observat ca Cornel era cam distrat, asa ca l-am iscodit nitel. El a spus insa ca nu e nimic, ci doar o stare de moment. Cand am vazut totusi ca starea ,,de moment” se prelungeste peste o saptamana, l-am intrebat din nou ce il supara, ce ii apasa sufletul, iar el a sustinut in continuare ca nu are nimic, ca e bine. De abia a treia data cand am m-am interesat de starea lui de blegeala care continua si se accentua chiar, a izbucnit si, pentru prima data de cand ne stiam, a ridicat tonul la mine:

- Nu am nimic, Dorina! Lasa-ma in pace, nu ma mai iscodi! Mai bine zi-mi cand mai mergem la masa la mama ta!

Am facut ochii mari si nu mi-a venit sa cred ce aud. Eu il intrebam ce are, iar el ma intreba cand mergem la mama! Cornel a observat la randul sau faptul ca il priveam ciudat, si s-a grabit sa adauge numaidecat:

- E vorba de faptul ca Mioara gateste minunat, nu de altceva, sa-ti fie clar!

Asadar, iubitul meu, pe care il prezentasem mamei ca fiind barbatul cu care imi doream si urma sa ma marit, era fascinat de mama! Nu imi venea a crede! Oare atat de mult sa ii fi placut mancarea mamei, incat sa faca o pasiune pentru ea?... Caci, desi incercase el sa o dea la intors, cum ca aprecia numai felul in care mama gatea, flerul nu ma insela! Iar privirea sa, de asemenea, spunea multe, era privirea unui om care se simte vinovat. Ce nu stia insa Cornel era ca sentimentele sale pentru mama erau reciproce... Pentru ca, in ciuda faptului ca facea eforturi sa nu se vada, mama ramasese cu gandul la Cornel! Dar, din pacate pentru mine, nu era un gand curat, firesc pentru o mama fata de iubitul fetei sale, ci mai degraba unul marsav. Pe scurt, mama il placuse foarte mult pe iubitul meu, dar nu ca viitor ginere. Ci il placuse pur si simplu, ca barbat. Lucru confirmat de altfel si de insistenta cu care ma tot pistona dupa ce il cunoscuse pe Cornel:

- Cand il mai aduci pe Cornel la masa? Cand mai vine pe la mine?... Data viitoare o sa ii pregatesc ceva special. Ia sa il aduci mai repede!

Da, da! Chiar asa s-a exprimat: ,,Cand mai vine pe la mine?” Asadar nu eram nebuna...

... Si inevitabilul s-a produs! Cornel a venit iar la noi in casa. Oricat am incercat eu sa ii tin departe unul de celalalt, constienta fiind ca nu mi se nazarea totul, ci chiar se nascuse o ciudata atractie intre mama mea si iubitul meu, a venit aniversarea zilei mele de nastere si a trebuit sa o organizez acasa. Unde, desigur, printre alti invitati, prieteni, rude, vecini si cunostinte, se afla si Cornel.

Ca de obicei la astfel de evenimente, mama s-a intrecut pe ea insasi cu pregatirile, si toata lumea era foarte multumita. Era mancare din belsug, iar bautura - garla. Atmosfera era destinsa, invitatii se simteau grozav. Numai mie nu-mi era prea bine, ci eram foarte tensionata. Pentru ca, parca pentru a-mi confirma sumbrele banuieli, mama si iubitul meu flirtau pe fata! Ea ii aplica un tratament preferential, servindu-l cu tot felul de bunatati, el ii zambea si o privea numai in ochi. Ea ii arunca ocheade, el ii trimitea – chipurile, in gluma - bezele. Ea se foia printre invitati cu platourile pline, atingandu-l mereu cu cotul in treacat, el o ajuta sa le duca goale, la bucatarie, atingand-o de asemenea, aparent nevinovat. Cert este insa ca intre cei doi exista o tensiune erotica crescanda, iar eu ma abtineam din rasputeri sa nu rabufnesc. In final, insa, tot am facut-o!

Cand am intrat deodata in bucatarie, spre dimineata, i-am gasit sarutandu-se! Ca sa fie clar: mama mea, Mioara, si iubitul meu, Cornel, erau imbratisati si se sarutau de mama focului! Profitasera de faptul ca intrasem putin la toaleta si dadusera frau sentimentelor. Am tipat la ei ca isterica :

- Nu va e rusine? Ce faceti, ma lucrati pe la spate? Mi-am dat eu seama de prima data ca e ceva intre voi, insa n-am putut crede! Propria mea mama si viitorul meu sot sa-mi faca una ca asta...

M-am despartit de Cornel chiar a doua zi dupa scena respectiva. Sau, mai corect, ne-am despartit unul de altul, caci niciunul din noi nu l-a mai cautat pe celalalt. Cu mama locuiam si nu aveam cum sa evit sa o vad, insa nu am abordat niciodata subiectul Cornel si nici un altul, caci in fapt nu mai vorbeam cu ea deloc. Ea a incercat, in cateva randuri, sa inceapa o conversatie, dar am oprit-o, spunandu-i ca nu ma intereseaza persoana ei, ca nu mai am ce discuta cu ea! Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai clare, peste cateva zile m-am mutat cu chirie…

De la intamplarea cu pricina au trecut cateva luni, timp in care eu mi-am vazut de viata mea fara sa ma implic intr-o alta relatie. Am suferit si inca o mai fac, pentru ca Cornel ramane primul barbat pe care l-am iubit cu adevarat. Dar, incet-incet, ma voi vindeca de tot… Iar la alinarea durerii mele a contribuit chiar el, omul care urma sa imi fie sot si care m-a ranit de moarte. Cum asa? Ei bine, trecand intr-o seara pe la casa mamei, pentru a-mi lua niste haine mai groase, de iarna, l-am gasit pe Cornel la masa. Era o masa mare, incarcata ca de obicei cu bunatati, ceea ce nu m-a surprins deloc. Ce m-a surprins insa era infatisarea fostului meu iubit, care era aproape de nerecunoscut! Umflat in falci si in gusa, el avea ditamai burta si copasele umflate precum pulpele porcului inainte de Ignat.

As fi putut sa fiu rautacioasa, dar nu am fost, m-am abtinut. L-am privit pe Cornel cu dispret, am ras in sinea mea si, cum el tocmai infuleca, dintr-o farfurie uriasa, fasole cu ciolan afumat cu muraturi, i-am urat in gand: ,,Sta-ti-ar in gat!” Apoi mi-am luat hainele si am plecat. Cu mama nu vorbesc nici azi.

 

 

Din aceeasi categorie:

Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat

Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat

Prieteni, sunt intr-o mare incurcatura, viata mea e data peste cap. Nu am crezut nicio clipa ca voi ajunge sa trec prin ce trec acum. Am iubit-o si am...

Citeşte mai mult...

L-am înșelat până am ajuns să-l iubesc din nou

L-am înșelat până am ajuns să-l iubesc din nou

Ma numesc Marta Barbu, sunt din Bucuresti si doresc a va relata in continuare despre mine si sotul meu, Dumitru, care a fost, pana la un punct, primul...

Citeşte mai mult...

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

Sa vedeti ce mi s-a intamplat. Aveam 14 ani si, traind la tara, in mijlocul naturii, mi-am dezvoltat o inclinatie aparte pentru pictura. Tin minte ca ...

Citeşte mai mult...

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Intortocheate sunt caile Domnului! Nu m-am gandit nicio clipa, dupa ce sotul meu imi intrase in dizgratie si ma decisesem sa scap de el, ca in final v...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Perversul m-a lăsat pe mine şi a luat-o pe mama