“Te iubesc! Te iubesc, Charlie!”, ii zice ea lui in autobuzul 117 plin ochi care pleaca de la la capat, de la Unirii, la orele amiezii. “Te iubesc in clipa asta!”, ii repeta pe la Piata Cosbuc cum ii repeta un personaj de-al lui Marin Preda adoratei lui de peste ani. “Ma crezi?” El se uita drept in ochii ei si, cu apa siroindu-i pe fata si sudoarea curgandu-i pe spate (sunt 32 de grade afara, e fleasca Charlie, e ca un vapor), o crede: “Da, Gina, te cred! Si eu te iubesc! Si eu!” Dupa care, neasteptat, icneste ca un animal injunghiat: “Aaah! Aaah!” si, cu o iuteala fulgeratoare, isi infige dintii in gatul fetei, acolo unde e, de obicei, pielea mai fina si unde semnul se prinde mai usor.
Si ce semn! Nu numai ca a muscat, dar a si supt animalul de Charlie. Vanataia negricioasa, usor detectabila pe gatul alb si lung, ca de girafa, al fetei, se formeaza instantaneu. E cam de marimea unei monede de 50 de bani si atrage, cu aspectul ei proaspat, umed, privirile dezaprobatoare ale celor din jur. Oameni suparati, obositi, intorcandu-se, cu inimile golite de sentimente si sufletele lipsite de dispozitia savurarii momentelor de tandrete ale strainilor, care de la munca, care de la rostul lui.
“Te iubesc acum, Charlie! Esti rostul meu pe lumea asta!”, isi reia Gina, pe la Artera de Trafic Greu, seria declaratiilor deschise, in timp ce cu mana stanga, mai precis cu dosul acesteia, isi indeparteaza cu un gest uzual saliva lui Charlie de pe gat. “Uite acum!”, ii mai zice ea si, ca o pantera neimblanzita, sare la pieptul lui, usor dezvelit de lipsa celor trei nasturi de sus de la camasa, si apuca cu toti dintii din fata. Il trage pe Charliea spre ea si, in timp ce-i mangaie fesele pe ascuns, il musca puternic de piept, facandu-l sa geama: “Ooah!”
Il vad cu totii pe Charlie ca-i rosu ca racul (sau, mai sugestiv, ca dracul), dar nu-i spun nimic. Sunt prea morti, la 32 de grade, oamenii, ca sa mai aiba putere de a se lua de ei, de a le face morala, de a-i intreba de ce procedeaza asa. Si oricum, isi dau si ei seama, e prea tarziu pentru astfel de intrebari.
Pe la Pecineaga, tinerii indragostiti coboara din 117. Oamenii se uita dupa ei ciudat, cu un amestec de mila si sila in priviri. Se inchid usile, autobuzul porneste, cand, de undeva din spate, se aude o voce: “Te iubesc, Charlie! Te iubesc acum!” Surprinsi, calatorii capetele in directia aceea. Acolo, doi tigani se tin de mana si chicotesc satisfacuti de poanta care, cred ei, le-a iesit.
Din aceeasi categorie:
Procese organice în tramvaiul 8
La colt la 13 Septembrie, vatmanul de pe tramvaiul 8 si un prieten de-al lui, acceptat in mod abuziv in cabina de pilotaj, observa in oglinda ca pe ba...
Prefăcătorie curată
Odata cu venirea primaverii, terasele au fost luate cu asalt de prietenii berii si ai micilor, de multe ori fiind aproape imposibil sa gasesti o masa ...
Amărâtule! Prăpăditule! Jigăritule!
In general, dimineata, la primele ore, parcurile nu sunt prea animate. De fapt, sunt aproape pustii. Duminica, insa, pe la 7.00, in parcul Tolbuhin po...
Cel ce îl are pe dracu' în el
In micul parc Morarilor din cartierul Pantelimon se strang, seara de seara, cam unii si aceiasi oameni ce formeaza cateva grupuri distincte. Astfel, p...
TINETI MINTE!