gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon20092021

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Pe uliţele oraşului

- Intamplari haioase sau dureroase de pe strazile Capitalei, si nu numai -

Refulare individuală în colectiv

Evaluare: / 3
1

E ora 12 fix si, fara o secunda intarziere, profesorul intra in amfiteatru. E un barbat inalt, sobru, grizonat, care nu accepta in timpul orelor nici un fosnit, scrasnit, ras sau vreun altfel de zgomot. La clasa lui nimeni nu misca, nimeni nu vorbeste, nimeni nu respira; nu se aude nici musca. Studentii stiu asta si, ca de obicei, il asteapta linistiti in banci, fara forfota si agitatia de dinaintea altor ore.

Profesorul avanseaza maiestuos pana la catedra si saluta: “Buna ziua!”, apoi isi lasa servieta pe scaun si balonzaidul in cuier, scoate o carte, scrisa, de altfel, chiar de el si isi declina intentiile: “Voi continua de unde am ramas ieri. Ochii la mine!” Si incepe sa astearna pe tabla diverse formule matematice complicate, greu de inteles pentru necunoscatori. Profesorul scrie, studentii copiaza, e o liniste mormantala si o presiune apasatoare, greu suportabila, cand, deodata, se aude un strigat fantastic: “Alo, profesore!”

Citeşte mai mult...

Lașitate colectivă

Evaluare: / 1
1

O gasca de tigani urca sambata dupa-amiaza in autobuzul 117, care se indreapta spre cartierul bucurestean Rahova. Pentru toti cei care ii vad e clar ca sunt hoti, fiindca poarta haine pe brate si au privirile lupilor infometati. Sunt in total cinci insi, unul mai negru ca altul, si nu fac un secret din meseria pe care o practica, ci, sfidatori, privesc cu tupeu in jur si isi aleg victima. Aceasta este o doamna cocheta, eleganta, ce are ambele maini ocupate cu sacose si a carei geanta atarna cam neglijent pe umar. Haita tuciurie o inconjoara imediat si se pregateste sa actioneze sub privirile indiferente ale celorlalti calatori, obisnuiti probabil cu astfel de scene, cand planurile le sunt date peste cap. Din spatele autobuzului, vazand intentia hotilor, un barbat cam la 40 de ani, slab, cret si mic de statura, amintind de celebrul dansator Thuri Stefan, striga: “Alo, doamna! Vedeti ca vor sa va faca!”

Citeşte mai mult...

Natașa

Evaluare: / 2
1

La marginea Bucurestiului, in cartierul Aparatorii Patriei, intr-o casa mica si darapanata, locuieste cu chirie Natasa. Provenita dintr-o familie numeroasa si foarte paupera de moldoveni, fata a luat viata pe cont propriu de la 19 ani si a venit in Capitala. Aici, profitand de fizicul de exceptie si de chipul frumos, de papusa ingenua, cu care a inzestrat-o natura, ea si-a facut o multime de prieteni printre vecini si nu numai, astfel incat acum numai de singuratate nu se poate plange.

Citeşte mai mult...

Nevastă de baștan

Evaluare: / 2
1

Sofer de taxi la o firma privata, Marian Dumitru, un om bland si cumsecade al carui chip seamana izbitor cu cel al actorului Mitica Popescu, este oprit luni, pe la ora 21.00, pe Calea Dorobanti, de o distinsa doamna. Imbracata extrem de elegant si cu mult bun gust, posesoare de aur pe maini, la gat si in urechi, ea urca in masina si zice: "Buna seara! Vreau sa mergem la magazinul de pe Calea Victoriei. Am patru mii pe care trebuie sa le sparg!" Si zicand astea, pune mana pe luxoasa poseta, o deschide si arata banii.

Citeşte mai mult...

Vulpiţa, Motănelul şi Gogu produc zâzanie

E dupa-amiaza si autobuzul 331 este aglomerat; se intoarce lumea de la munca. In partea din fata mai e putin spatiu, dar in spate calatorii sunt lipiti unul de altul, de-abia mai pot respira. Cand, deodata, pe la Arcul de Triumf, se aud niste sunete comune: “Piu! Piu!” si un tanar smecheros, cu mustata, anunta cu glas tare: “Suna telefonul!” Apoi adauga la misto: “Oricine ar fi, nu sunt aici! Sunt pe teren!” Imediat, vreo patru oameni, barbati si femei, al caror ton de apel este identic cu cel auzit, incep sa se caute prin buzunare sau genti si scot cate un telefon mobil pe al carui ecran prives curiosi si, pe rand, conchid: “Nu e al meu!”; “Nici al meu!”; “Al meu nici atat!” Pana cand, in fine, se aude un glas barbatesc: “Alo, da? Cine-i acolo?”, iar tanarul dezghetat, haios si mucalit, trage concluzia: “Al lui e!”

Tipul al carui aparat sunase, un brunet cu nasul mare, la vreo 25 de ani, intra in legatura cu persoana care il apelase si care se pare ca e iubita lui: “Da, draga, e o adevarata placere! Sunt in autobuz, nu m-ai prins bine, dar nu-i nimic! Zii!” Si ea zice, timp in care el se uita imprejur, cautand putina intimitate, pe care nu o gaseste insa, cu totii continuand sa se hlizeasca la el.

Citeşte mai mult...

Pe uliţele oraşului