"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331, care sa ne duca la Casa Presei. Nu avem nimic de facut, asa incat de aruncam ochii in jur. Pensionari cu camasi vargate si sacose colorate, dame iesite la agatat, tarani iesiti pe bulevard, studenti acneici, cu rucsacuri in spate. O nota aparte o face un tanar cu un buchet de trandafiri rosii in mana, care se plimba de colo-colo, uitandu-se la ceas din doua in doua minute. Il urmarim de ceva vreme. E nelinistit. Ori fata intarzie, ori ii da teapa.

- Noroc! il batem pe spate. O astepti pe Vanda?
- Aoleu, ce m-ati speriat! sare el cat colo. Nu, o astept pe Luiza.
- Care Luiza? Luiza Nicolae?
- Nu, Luiza Stratulat. Dar de ce, o cunoasteti? Aveti sa-mi transmiteti ceva din partea ei? devine el curios.

- Da, a zis sa te duci acasa, ca nu mai vine. A plecat cu unul, Marius, intr-un week-end romantic la munte, ii aruncam asa, la misto.
- Pe bune? isi pune tipul mainile in cap. Doamne, ce fraier am putut fi! Cum am putut crede promisiunile ei...
- Relaxeaza-te, omule, il linistim inainte sa lesine. Nu cunoastem nicio Luiza si nu avem sa-ti transmitem niciun mesaj din partea ei. Am vrut doar sa te incercam.
- Sa ma incercati, ca sa aflati ce?
- Sa aflam cum stai cu nervii. Dupa cate se pare, nu stai prea bine. Esti incordat, tensionat, rigid. Am putea taia lemne pe spatele tau, ca nu ai simti...
- Aveti dreptate, dar credeti-ma: daca ati fi in locul meu, ati fi la fel de incordati.
- Asa tare e tipa asta, Luiza?
- Vai de mine! E ca focul! Intorc barbatii capul dupa ea pe strada. Daca mai stati pe aici, o vedeti cand apare.
- Noi stam. Numai sa apara...
- Apare ea, ca doar n-o fi atat de meschina incat sa ma lase sa astept ca fraierul.
- Mai stii? Asa sunt fetele. Le place sa isi bata joc de baieti. Le dau plasa, le dau teapa, le dau clanta...
- Or fi, dar nu si Luiza mea. I-am acordat incredere neconditionata si, pana acum, nu mi-a inselat-o niciodata.
- De unde stii?
- Cum de unde stiu? Stiu ca stiu.
- De fapt, ce vrei tu sa spui e ca nu ai prins-o niciodata asupra faptului. Dar poti avea certitudinea ca nu te-a lucrat pe la spate. Doar nu ai stat cu ea 24 de ore din 24, 7 zile din 7, nu?
- Daca puneti problema la modul acesta, atunci asa e.
- De cat timp sunteti combinati?
- Combinati?
- Da, adica iubiti; sau prieteni intimi.
- Pai, inca nu am devenit intimi.
- Cum asa? Dar ai zis ca e "Luiza ta"...
- A mea, in sensul ca e prietena mea. Suntem impreuna de un an.
- Un an?! Si in timpul asta nu ai reusit sa o convingi sa iti cedeze?
- Nu.
- Cati ani are Luiza ta?
- 22.
- Si tu vrei sa zicii ca o fata de 22 de ani, care arata superb, sta nesatisfacuta de peste un an?
- Da.
- Putem spune ca ni se pare ceva suspect aici. Din doua, una: ori fata asta este o sfanta, ceea ce e putin probabil, caci, daca ar fi asa, nu ar intarzia la intalniri cu baieti "salon", ca tine, ori are pe altul. Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta. E legea firii.
- Nu stiu ce sa zic. E destul de serioasa de felul ei, dar nu as zice ca e o sfanta. Inaintea mea a mai avut doar zece iubiti.
- "Doar" zece?! Pana la 21 de ani? Nu-i cam mult, pentru a o putea numi "serioasa"?
- N-as spune. Sunt colege de-ale ei care au depasit suta de parteneri.
- De unde stii asta?
- Mi-a spus chiar ea.
- Si ea de unde stie?
- A vorbit cu ele.
- Vezi, tu, omule, ceea ce ne spui nu e deloc de natura a ne creiona imaginea Luizei ca fiind una a unei fete virtuoase. Dimpotriva.
- De ce afirmati asta?
- Ai vazut cum e cu merele? Daca pui unul stricat intr-un cos cu de-alea bune, in scurt timp le strica pe toate. Asa si cu Luiza ta: anturand cu unele de genul celor descris de tine, care au batut suta, are toate sansele sa se contamineze si ea. Daca nu o fi facut-o deja.
- Mda... cade tipul pe ganduri. Nu m-am gandit la asta. Aveti dreptate. Dar tot nu cred ca Luiza mea e una dintr-alea...

"Cand iubesti, timpul se dilata, iar distantele se comprima..."

Baiatul cu care vorbim se numeste Cristian, are 23 de ani si este student la ASE. De loc este din Focsani, dar, de stat, sta in camin, in timp ce colega sa Luiza, si ea tot din Focsani, locuieste intr-o garsoniera inchiriata chiar vizavi de facultate. Daca il privesti cu atentie, nu dai doi bani pe el. Pare mai degraba un pierde-vara decat un student eminent, cum ne dezvaluie ca e. Din, pacate, insa, desi la scoala propriu-zisa este premiant, la scoala vietii este repetent. Il face Luiza aia cum vrea muschii ei.

- Deci, Cristi, de cat timp stai aici? revenim, dupa ce ne vom fi vazut trecuti peste intrebarile introductive.
- De doua ore si putin, ne raspunde el, afisand un aer de ingenuitate dezarmant.
- De doua ore?! Si cat ai de gand sa mai stai?
- Pana vine.
- Si daca nu vine?
- Vine, vine...
- Bine, dar nu ati stabilit o ora la care sa va intalniti?
- Ba da. La 12 fix.
- Iar acum e trecut de 14, si tu tot mai speri... E strigatoare la cer naivitatea ta.
- Daca considerati asta, atunci inseamna ca nu ati iubit niciodata cu adevarat. Sau ati iubit, dar ati uitat cum e.
- De ce crezi asta?
- Fiindca, atunci cand iubesti, exista alte unitati de masura. Timpul se dilata, distantele se comprima...
- Interesant ce spui tu, Cristian. Pacat ca nu i-ai impartasit ideile astea si Luizei tale...
- Ba, i le-am impartasit.
- Si ce a zis.
- Nu-mi permit sa ii reproduc cuvintele, fiindca contin in ele acte fiziologice, si nu se cade.
- Asta e o metoda eleganta de a spune ca face ceva pe ele?
- Da.
- Bine, hai sa trecem peste mictiunile si defecarile Luizei tale. De altfel, nici nu vrem sa ne inchipuim ce-o fi la fundul ei, la cati parteneri sexuali a avut... Daca ai vazut ca intarzie, de ce nu ai sunat-o?
- Am sunat-o.
- Bravo tie! Si ce-a zis?