Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.
Mon08082022
- Interviuri neconventionale cu adolescenti conventionali -
"Imi place sa miros asparagus, muscate si ghetisoare!"Intra unul la noi in redactie:
– Hai noroc! Voi sunteti aia cu "Vechea poveste"?
– Hai sa traiesti! Noi suntem! Ia spune, care-i treaba?
– Cum care-i treaba? M-a indrumat Tina spre voi!
– Care Tina?
– Fata blonda, care seamana cu Sharon Stone inainte sa-si epileze mustata, secretara. Mi-a zis ca va gasesc aici.
"Pe soacra-mea o pun pe seama fatalitatii, a destinului implacabil..."–Buna!
–Poftim?
–Am zis "Buna!". Adica salut!
–Cu mine vorbiti?
–Dar cu cine? Nu observati ca ne uitam la dvs?
–Ba da, dar nu va cunosc. Asa ca v-as ruga nici sa nu incercati, ca nu ma intereseaza.
–Numai o clipa, va rugam! Nu incercam nimic. Nu-i ceea ce credeti.
–Nu? Atunci ce-i?
"Hetairele nu sunt decat instrumente pentru atingerea placerii. Nimic altceva...."O dupa-amiaza calduroasa e pe cale a-si lua la revedere de la bucurestenii iesiti cu prietenii si familiile prin parcuri si o seara frumoasa e gata a-i lua locul pentru a bucura sufletele si gadila glandele tinerilor ce se grabesc sa ocupe locurile pe terasele supraaglomerate din Centrul Vechi. Aflati prin zona, trimisii speciali ai site-ului "Vechea Poveste" ochesc doi baieti la vreo 20 de ani, in mod vizibil iesiti la agatat, si se grabesc sa le puna cateva intrebari inainte de a se cufunda cu capul in vreo frapiera sau intre sanii vreunei voluptoase nicocherale dintre cele ce-si fac veacul pe aici.
"Sunt genul de om retras, care nu antureaza cu oricine..."Nu aveam de gand sa vorbesc cu cineva, nici sa scriu ceva. Eram chiar grabit si ocupat. Dar asa a fost sa fie. Ma aflam intr-un supermarket, cautand prin rafturi lucrurile scrise pe lista intocmita cu grija de acasa. Nu eram singurul care facea asta. Cu totii se precipitau spre raioanele unde aveau treaba, in ideea de a scapa cat mai repede de acolo si a se duce la ale lor. Un singur om nu se grabea deloc, nu manifesta acea frenezie vecina cu nebunia in ceea ce facea. Dimpotriva, parea foarte calm si degajat. Incaltat in papuci, se plimba lejer printre standuri, lasand impresia ca nu urmareste sa cumpere nimic, ci ca se afla acolo pentru pura placere de a se misca.
"Ce om e acela care nu a auzit de Andone?..."Are niste ochi verzi, in care, daca nu esti atent, poti sa te pierzi. In rest, insa, este o fiinta comuna, cu figura comuna. Doar ochii si uitatura din spatele lor nu sunt deloc comune. Privita de la departare, cum se joaca cu papusile pe macatul intins la umbra copacului, pare o fatuca simpatica; privita de aproape, cum face valuri imaginare cu palma prin aer, pare o femeie pierduta. Are varsta incerta. Sunt momente in care e copilaroasa, si atunci nu-i dai mai mult de 16 ani. Dar sunt si momente in care se schimba brusc, devine incrancenata, si atunci zici ca are 30.
TINETI MINTE!
Nu cred in sfarsitul omenirii, dar cred in sfarsitul omeniei.