gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon08082022

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Grăsană, pierdut aur în mare

Evaluare: / 1
1

Vremea continua sa fie caniculara, asa ca pentru turistii aflati sambata pe plaja statiunii Eforie Nord, singura solutie pentru a se mai racori este, bineinteles, o baie in mare. Este si concluzia la care a ajuns, peste pranz, o grasana pe care straturile de untura atarna dizgratios si care, conform propriilor spuse, are mari probleme cu temperaturile ridicate. “Aoleu, Doamne! E vipie! Mor de cald!” se vaita respectiva la plajuitorii din preajma si se indreapta, cu mersul sau greoi si puturos, spre mare. Este o femeie trecuta de 50 de ani, cu fata frumoasa si fina ca un fund de copil mic, dar cu un fund mare si urat ca un taburet flescait; aurul de pe maini, de la gat si din urechi o recomanda ca pe o cucoana cu un nivel de trai peste medie.

Numai ce intra marea doamna in marea linistita, fara valuri: “Ai, ce bine e! E rece, ma racoreste!”, ca si urineaza din belsug: “Oh, ie!”, dupa care se schimba brusc la fata. Duce mana la gat, simte ca masivul lant de la gat nu mai e la locul lui si se pune pe zbierat: “Aoleu, Doamne! Lantul meu! Am pierdut ditamai lantul!” Si, in cateva clipe, o multime de oameni, necunoscuti pentru ea si intre ei, se aduna in jurul sau, incepand cautarile. Intre acestia, doi tineri mistocari, pletosi, de varsta Andreei Esca in urma cu douazeci de ani, dau dovada de mult zel. Ei imping lumea, tipa: “Aur, fratilor! E aur in mare!” si se agita in disperare. Pagubita le apreciaza entuziasmul: “Asa, baieti, cautati-l, ca va cinstesc daca il gasiti!”, insa ceilalti cautatori sunt deranjati, iar lucrul acesta le e adus la cunostinta prin vocea unui salvamar cat dulapul: “Ia lasati-o mai moale, fanfaronilor! Sa nu ma suparati, ca va dau cap in cap, ca berbecii!”

Dar amenintarea asta nu-i face sa isi domoleasca avantul. “Marinache, capul la fund, omule! E aur acolo!” propune unul dintre ei, iar celalalt nu sta prea mult pe ganduri: “Gata, Peline! Capul la fund, omule!” Si amandoi se scufunda si scotocesc adanc nisipul de pe fundul marii, in zona in care grasana continua, la randul sau, sa se uite dupa lant. In numai zece minute, numarul cautatorilor creste vertiginos, asa incat peste 30 de oameni isi incearca acum norocul. Apa fiind insa tulburata rau acolo unde s-a rascolit nisipul si vizibilitatea fiind foarte scazuta, Marinache si Pelin scot capetele la suprafata si anunta, ca sa stie toata lumea: “Nici o sansa, nici o speranta! Noi renuntam, ne oprim aici!” Dupa care ies din apa si se indreapta spre cea mai apropiata terasa de pe plaja. In urma lor, multi rasufla usurati: “Mai bine c-au plecat aia!”, iar salvamarul, care conduce impetuos ostilitatile, comanda: “Nimeni nu ma misca! Stati pe loc, sa se limpezeasca apa!” si, timp de vreo cinci minute, toti raman stana de piatra. Privit de pe mal, grupul statuar format din marea doamna si multimea ce o inconjoara incremenita, incordata, te duce inevitabil cu gandul la closca cu puii ei; iar un fotograf mucalit ce tocmai trece prin zona si ii observa se uita crucis la ei si le striga: “Ce-i cu voi, nene, de-ati ramas asa? Vreti sa va fac o poza?”Dar nimeni nu are chef si timp sa-i raspunda, caci exact atunci salvamarul le da dezlegare la aur: “Acum! Cautati!” si oamenii se arunca navalnic cu capul in apa, fiecare sperand sa dea lovitura: “Eu il gasesc!”, “Ba eu!”, “Ba eu!”

Dupa mai bine de o ora, cei mai multi din lotul initial de cautatori abandoneaza, fiind inlocuiti, progresiv, de altii. Acestia care vin din urma trec pur si simplu pe acolo, vad gramada zbuciumata din apa, afla care-i treaba cu aurul si nu se pot abtine sa nu incerce marea cu degetul: “Poti sa stii? Daca tocmai eu il gasesc?”

De-abia spre seara, cand soarele se apropie de asfintit si plaja incepe sa se goleasca, grasana renunta la gandul recuperarii lantului si iese insotita de ultima echipa de scufundatori din mare: “Asta e! S-a dus pe apa Sambetei!” Atunci, de pe terasa pe care zac de ore intregi si se imbuiba cu bere si friptane, Marinache si Pelin isi bat palmele, striga in cor: “Este!” si admirand lantul de aur ce a apartinut marii doamne, zambesc multumiti: “Cu banii pe asta mai stam o saptamana la mare!”

Din aceeasi categorie:

Reţetă universală de cucerit fete naive (Stela sau oricum s-or chema ele)

Reţetă universală de cucerit fete naive (Stela sau oricum s-or chema ele)

Complex Studentesc, camin P5. Mare bairam. Dans, antren, gevizov, intimitate. Dupa al treilea bluzan la sentiment, baiatul isi ia inima in dinti si in...

Citeşte mai mult...

Chef la curte

Chef la curte

In comuna Voluntari, pe strada Motanescu, inca de dimineata, e mare agitatie. Face nea Ispas, sudorul, parastas. In curte, sub bolta, o masa lunga, in...

Citeşte mai mult...

Moarte tristă în acvariu

Moarte tristă în acvariu

Langa Piata Gemeni, un grup de gura-casca e strans in fata unitatii in care se vand acvarii si pestisori. Aici, un burtos explica unui ochelarist ce c...

Citeşte mai mult...

Dragoste fără bariere

Dragoste fără bariere

Zi de vizita la Penitenciarul Rahova. Duminica, pe la pranz, o multime de oameni sunt adunati in fata portilor ferecate, in spatele carora sunt inchis...

Citeşte mai mult...

Viaţa noastră Grăsană, pierdut aur în mare