"Imi plac tipii dominanti, siguri pe ei..."

E ora sapte dimineata. Ne aflam in poarta noului magazin Kaufland care e pe cale a se deschide in cartierul Pantelimon, chiar in apropierea "Arenei Nationale". Suntem inconjurati de o multime de tineri si tinere de tot felul, care de care mai cu vino-ncoa, fiecare nazuind insa la unul si acelasi lucru: angajarea la supermarket. Primii doi la rand sunt un el si-o ea la vreo 20 si ceva de ani, frumos aranjati si plini de sexapil, carora le sta foarte bine unul langa celalalt, dar care, avem sa aflam pe parcursul discutiei, nu sunt impreuna. Ii acordam, firesc, intaietate, fetei, pe care o tragem deoparte pentru o scurta discutie.

- Buna, ce faci?
- Buna. Ce sa fac? Astept sa inceapa interviurile. Pe usa scrie ca programul e de la 9 la 18, dar este deja 9 jumate si tot nu au inceput.
- Pari nerabdatoare... Te grabesti undeva?
- Tocmai v-am spus: la interviu.
- Asta am inteles. Ne refeream la ce faci dupa ce scapi de aici. Ai vreo susta, ceva?
- Nimic deosebit. Ma duc acasa si ma asez in fata calculatorului, asteptand sa ma cheme mama la masa.
- Navighezi pe net? Faci chat? Te cultivi? Sau ce?
- Din toate cate putin. Mai vorbesc cu unul-altul, mai aplic la cate vreo slujba, mai aflu una-alta de pe site-urile culturale sau de socializare...
- Intelegem ca nu lucrezi. Dar nu intelegem de ce...
- Am terminat Facultatea de Geografie.
- Acum, da, ne e clar... Si cum crezi ca te va ajuta geografia daca te angajezi in supermaket?
- Simplu... Bazandu-ma pe cunostinele mele solide de geografie, ma voi orienta la fata locului si voi gasi lesne marfurile raspandite prin diversele raioane.
- Daca te bazezi pe asta, atunci esti ca si angajata.
- Asa ziceam si eu.

Fata cu care vorbim se numeste Adela, are 23 de ani si un farmec aparte. Proaspat absolventa de facultate, nu a reusit sa isi gaseasca ceva pe specificul sau, asa incat, sub presiunile parintilor si din nevoie de bani de buzunar, s-a hotarat sa incerce sa se angajeze oriunde, pe orice salariu. Acum candideaza, ca si ceilalati circa o suta de oameni din spatele sau, pentru postul de lucrator comercial, pentru care se ofera in jur de 800 de lei. O masuram din cap pana in picioare. Nu pare genul de fata careia sa ii ajunga 800 de lei mai mult de doua zile. Poate nici acelea.

- Intr-adevar, salariul e mic, dar am inteles ca nici nu e prea mult de munca. Si mai exisa diverse avantaje: bonuri de masa, program flexibil, zile libere... Plus ca mai cunosti oameni noi. Intodeauna mi-a placut sa cunosc oameni noi.
- Am observat asta. Esti foarte populara aici, la coada, la angajare...
- Ce sa fac si eu? Daca astept de doua ore, mai vorbesc cu unul, cu altul... Doar nu era stau ca salbatica departe de ceilalti...
- Doua ore?! De doua ore astepti? Dar la cat ai venit?
- Dimineata, pe la sapte jumate. Altfel nu eram prima la rand. Cei care vin acum nu scapa nici pana diseara. Eu, dupa ce intru, ies in zece minute. Dupa care ma pot duce la ale mele.
- Corect. Tipul din spate e cu tine? Sunteti impreuna? Sunteti iubiti?
- Eu si Marcel? Doamne fereste!
- V-am vazut conversand si razand... Plus ca ii stii numele...
- Am facut cunostinta aici, de aceea ii stiu numele. Dar, altfel, e prima oara cand il vad in viata mea. Si, probabil, si ultima.
- Nu se stie. Puteti deveni colegi de serviciu...
- Mda. La asta nu m-am gandit... Ar fi o varianta...
- Iti place?
- E dragut, dar putin cam moale pentru mine. Mie imi plac tipii mai siguri pe ei, mai dominanti. El e prea supus. Daca m-as combina cu el, as face ce-as vrea din el. Si nu mi-ar placea asta.
- Cat de sigur pe el ai vrea sa para, daca a venit la un interviu de angajare? Poate, daca ar avea spatele asigurat, ar manifesta si siguranta. Altfel te comporti cand stii ca ai nu ai grija viitorului...
- Probabil, dar eu ma refeream la clipa de fata. Daca nu e sigur, ar trebui macar sa lase impresia ca e.
- Sa insele aparentele? Adica sa minta? Iti place sa fii mintita?
- Bineinteles ca nu. Cui ii place? Dar uneori, pentru a ajunge unde doresti, adica a-ti atinge scopul, trebuie s-o mai iei si pe drumul ocolit...

"Ma pot preface ca sunt dur si sigur pe mine..."

Interesanta discutie cu simpatica fatuca ne este intrerupta de catre personalul magazinului, care anunta inceperea interviurilor si invita la discutii prima persoana, adica pe Adela. Ea patrunde inauntru in incurajarile si urarile de bine ale celorlalti candidati, in timp ce noi ne indreptam atentia, nu fara curiozitate, catre baiatul de alaturi.

- Care-i treaba, Marcel? Ai emotii?
- Nu cine stie. Nu mai sunt la primul interviu.
- Dar la al catelea?
- Nu mai stiu. Oricum, de la zece in sus. Am tot incercat, peste tot, dar nu am gasit nimic. Sunt disperat. Dar cred ca va dati seama si singuri de asta, daca am ajuns sa vin la interviu la supermarket...
- Da, nu e ceva cu care sa te lauzi. Dar nici ceva de care sa iti fie rusine. Munca e munca, indiferent unde si ce prestezi.
- Asta asa e, dar asteptarile mele erau altele. Doar am facut o facultate...
- Ce facultate?
- Istorie.
- Istorie?! Si Ce fel de asteptari ai putea daca ai facut Istoria?...
- Poftim?
- Nimic, glumeam numai. De fapt, voiam sa stim cum crezi ca te poate ajuta istoria in activitatea de lucrator comerciar.
- Simplu. Bazandu-ma pe cunostinele mele solide de istorie, am sa stiu tot timpul unde am lasat liza si nu va trebui sa alerg ca bezmeticul dupa ea, prin tot magazinul...
- Daca te bazezi pe asta, esti ca si angajat.
- Sa dea Domnul, desi nu prea cred. Vad ca sunt la coada oameni mai inalti, mai solizi, mai bine facuti... Cand e vorba de carca, angajatorii se uita mai intai la palmele si spatele candidatilor. Ori eu sunt destul de firav de constitutie.
- Am observat asta. Si am mai observat ceva, si nu numai noi: esti cam moale in relatiile cu partea feminina...
- Eu, moale?! De unde ati tras concluzia asta?
- E parerea fetei care tocmai a intrat la interviu.
- Adela?
- Se pare ca ii stii numele... Sunteti cumva pe bune?
- Doamne fereste! Aici, la coada la angajare, am vazut-o prima oara in viata mea.
- Iti place tipa?
- Fizic, da. Plus ca e nostima si jucausa. Si are ochi de veverita. Altfel, e cam prea expansiva pentru felul meu de a fi.
- Interesant. Ea a zis ca tu esti cam moale si rigid pentru felul ei de a fi. Cica ii place sa fie dominata.
- Da? Atunci nu are decat sa isi gaseasca un dominator care sa ii dea de trei ori pe zi bataie, si o singura data mancare.
- Nu te poti preface si tu ca esti dur, sigur pe tine? Ai putea avea o sansa la ea...
- Pot incerca.

"Eu si Marcel ne asemanam, dar nu ne potrivim..."

Ajunsi in acest punct al discutiei, ne vedem nevoiti sa ne intrerupem din nou, fiindca vedem usa deschizandu-se. Adela iese de la interviu cu zambetul pe buze si ii face semn lui Marcel sa intre. Imediat este inconjurata de ceilalti candidati, car vor sa stie ce si cum se intreaba inauntru. O lasam sa le explice, apoi o luam din nou deoparte.

- Cum e, Adela? Ai fost recrutata?
- Aiurea! da fata a lehamite din mana. Pentru postul de casiera mi-au cerut experienta, iar pentru cel ce lucrator comercial, adica la descarcat marfa de pe paleti si aranjat in stand, - forta. Ori eu nu am lucrat nici la casa, nici in alta parte pana acum. Cat despre forta, nu vedeti cum arat?
- Mda, esti destul de fragila. Nu te vedem ridicand navetele. Asa cum nu-l vedem nici pe Marcel...
- Marcel? Ce e cu el?
- Am vorbit cu el cat ai fost tu inauntru. Si el zicea ca se teme de faptul ca va fi respins din pricina fizicului plapand. Deci, pe undeva va asemanati. Si va potriviti.
- De asemanat, da, ne asemanam, dar de potrivit, mai putin...
- Asta ramane de vazut. Ne-a rugat sa iti transmitem sa il astepti, ca vrea sa vorbeasca cu tine dupa ce iese de acolo.
- Nicio problema, il asteptam oricum. Sunt si eu curioasa daca il recruteaza sau nu.
- Aha... Pana iese el, spune-ne, te rugam, ce ai face daca ai afla ca la noapte va fi cutremur si vor cadea toate blocurile?
- M-as muta la curte.

Dupa replica de mai sus a Adelei, la fel de emotionat ca si atunci cand a intrat, iese Marcel de la interviu. Bineinteles, este si el luat la intrebari de ceilalti candidati. Dupa ce termina cu ei, se intoarce, cu un aer firesc, la noi.

- Cum e, Marcel? Ai fost recrutat?
- Aiurea... Pentru postul de casier se cere experienta, iar pentru carca e nevoie de forta. Ori eu nu am nici una, nici alta.
- Exact asa ne-a spus si Adela. Si i-am raspuns ca va potriviti.
- Da, Marcel, chiar asa a fost! se baga Adela in discutie. Cred ca textul asta il baga la toata lumea. Cata lipsa de orginalitate...
- Daaa, sigur! intra Marcel in joc. Bag mana in foc ca deja locurile sunt ocupate de oamenii lor, iar interviurile astea sunt facute doar asa, de ochii lumii...
- Si eu la fel, completeaza fata.
- O data in plus sunteti de aceeasi parere, ne strecuram in dialogul dintre cei doi tineri... Vezi, Adela? Aveti, tu si Marcel, mai multe in comun decat credeai...
- Da, raspunde Adela cu ochii stralucind intr-un fel anume, ca al fetelor dornice de aventura. Dar asta nu inseamna nimic. V-am explicat treaba cu dominatia...
- Da, da, raspunde baiatul in locul nostru. Cunosc placa... Ia vino tu incoace!

Si, cu un gest brusc, neasteptat, o apuca de mana si o trage spre el. Luata prin suprindere, fata nu apuca sa reactioneze. Sau nu vrea... Asa ca se pomeneste lipita de Marcel, care o strange puternic la piept o priveste drept in ochi si ii spune: "Vrei dominatie? Poftim dominatie!" Dupa care o saruta direct pe buze, de mai multe ori, rar si apasat. Adela nu opune rezistenta. Dimpotriva. Inchide ochii si se abandoneaza baiatului. Ii place.
Ne retragem discret, lasandu-i sa-si traiasca clipa. Abia cand ajungem la departare intoacem capul, la fix cat sa apucam sa ii vedem plecand de mana in directia celalalta. Pana la urma nu au asteptat degeaba doua ore si jumatate. Nu si-au gasit serviciu, dar si-au gasit altceva, mai importat si mai greu de gasit...

Din aceeasi categorie:

Jucătorii

"Daca moare libidoul, dupa putin timp moare si dragostea..."

Ma aflu in parcul Cismigiu, in sectorul rezervat jucatorilor de sah, table si rummy. Nu am...

Citeşte mai mult...

Fraierii

"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331...

Citeşte mai mult...

Pisicuțele

"Iubim matematica si uram barbatii!"

E ora sapte seara cand, hotarati sa continuam creionarea conturului moral al tineretului din ziua de azi, intram i...

Citeşte mai mult...

Revoluționarii

" Mi se spune Radu Constantin, pentru ca asa ma cheama!"

O groaza de figuri necunoscute defileaza prin fata Academiei de Stiinte Economice, fara a atra...

Citeşte mai mult...