"Ce om e acela care nu a auzit de Andone?..."

Are niste ochi verzi, in care, daca nu esti atent, poti sa te pierzi. In rest, insa, este o fiinta comuna, cu figura comuna. Doar ochii si uitatura din spatele lor nu sunt deloc comune. Privita de la departare, cum se joaca cu papusile pe macatul intins la umbra copacului, pare o fatuca simpatica; privita de aproape, cum face valuri imaginare cu palma prin aer, pare o femeie pierduta. Are varsta incerta. Sunt momente in care e copilaroasa, si atunci nu-i dai mai mult de 16 ani. Dar sunt si momente in care se schimba brusc, devine incrancenata, si atunci zici ca are 30.

Ne dam seama ca este o rara avis, numai buna pentru a ajuta la conturarea profilului tinerei generatii de astazi. Nu ne e clar cum sa o abordam, pentru a nu o speria si a o face sa-si ia zborul, asa incat folosim formula clasica a unui compliment bine plasat:

- Ce papusi frumoase...
- Nu-i asa ca sunt frumoase? Vi se par frumoase si voua? Mie mi se par cele mai frumoase. Nu-i asa ca sunt frumoase? Numai mama zice ca nu sunt frumoase... Dar eu zic ca sunt frumoase. Nu-i asa ca sunt frumoase?
- O, nu! Cum poate cineva sa spuna ca nu sunt frumoase? Sunt frumoase, foarte frumoase. Cele mai frumoase!
- Nu-i asa ca sunt frumoase? Eu asa zic, ca sunt frumoase. Papusile mele sunt cele mai frumoase? Numai mama nu vede cat sunt de frumoase... Dar eu zic ca sunt frumoase. Nu-i asa ca sunt frumoase?
- O, da, sunt cele mai frumoase. Nu sunt altele ca ele. Pacat ca mama nu le vede asa. Au si nume?
- Da, au, cum sa nu aiba nume papusile mele? Ce fel de papusi mai sunt alea fara nume?
- Si cum se numesc?
- Se numesc, Abigail, Ariana, Alice, Amelie, Adnana, Afrodita, Andrada, Alberta, Amy si Andone.
- Foarte frumoase nume... Dar cam ciudate. Unele nici macar nu sunt romanesti...
- Asa e, si e si firesc sa fie asa, pentru ca nu toate papusile mele sunt romanesti. Unele sunt strainesti.
- Adica?
- Adica sunt frantuzesti, englezesti si spaniolesti. Altele nu mai stiu ce natie sunt. Dar va spun un secret: Andrada este taranca.
- Taranca? Uau! Nu ne asteptam la una ca asta. Si Andone? Andone e nume de barbat...
- Da, asa e. Am numit asa papusa asta fiindca are parul scurt, nasul lung, pometii proeminenti si seamana cu Andone, zis "Falcosul"....
- Andone, antrenorul de fotbal? Te pricepi la fotbal, te pasioneaza fotbalul? Il cunosti pe Andone?
- Dar cum sa nu? Ce om e acela care nu este pasionat de fotbal? Ce om e acela care nu a auzit de Andone?
- Chiar asa. Ala numai om nu mai e...

"In locul lui Adonis, Afrodita va trebui sa se consoleze cu Andone..."

Ne aflam in Parcul Tineretului, in capatul zonei nou-amenajate in care se face plaja. Oamenii stau intinsi la soare cu cate o bere in fata, o carte in brate sau zac pur si simplu. E o vreme placuta. Una numai buna de zacut. Inspre paduricea din marginea de sud, mai multi pensionari isi odihnesc oasele obosite schimband amabilitati si platitudini. Intre ei, aparitie bizara, fata cu papusile. O privim cu atentie si nu putem sa nu remarcam cata seninatate are pe chip. Dupa replica referitoare la "Falcos" nu a mai scos un cuvant. Si acum tace. Se joaca cu papusile pe patura fara sa ii pese de ce se intampla in jur. Pare ca nu ne observa. Si nu numai pe noi, reporterii de la "Vechea Poveste", ci pe nimeni altcineva. Se comporta de parca ar fi singura pe pamant. Nu ne-am inselat. Fiinta din fata noastra este una speciala.

- Abigail de unde vine? o intrebam dupa un timp.
- Abigail vine de la un film de animatie pe care l-am vazut cand eram mai mica: Pisicile aristocrate, ne raspunde fara sa intoarca macar capul spre noi. Era acolo o gasculita care se tot balansa de pe un picior pe altul si radea cu un ras molipsitor.
- Sa intelegem ca iti plac filmele, in general sau numai cele de animatie?
- Imi plac toate filmele, fara exceptie. Nu exista film prost. Exista numai spectatori care nu au descoperit unghiul din care trebuie privit filmul.
- Interesanta optica. Tu cum procedezi ca sa descoperi unghiul potrivit?
- De obicei ma asez in spatele salii. De la departare lucrurile se vad mai bine, Apropierea denatureaza infatisarea si sensul lucrurilor.
- Acum te referi strict la cinematografie sau consideri acesta un adevar universal valabil?
- Nu consider nimic. Cine sunt eu sa consider ceva? Nu, eu nu consider, eu ma rezum la a constata. Uneori poate fi de ajuns.
- Cum spui tu...
- ... Ana. Ma cheama Ana.
- Cum spui tu, Ana. Acum constatam ca papusa pe care o tii in mana o pieptani mai mult decat pe celelalte. O iubesti mai mult? Sau care e explicatia?
- Afrodita. E vorba de Afrodita. Nu o iubesc, dar este cea mai vulnerabila dintre toate. A fost bolnava si inca nu s-a refacut complet.
- Bolnava?! Cum poate o papusa sa fie bolnava? I-a frant vreun prieten de-al tau o mana? Sau i-a rupt gatul? Daca a facut asa ceva, atunci sa ii fie rusine...
- Nuuu, nu intelegeti. Nu e vorba de o durere fizica, ci de sufleteasca, de ordin interior. Va spun doar daca promiteti ca nu mai spuneti la nimeni altcineva. Nu vreau sa o fac sa se simta prost...
- Promitem. Promitem orice, numai sa ne spui secretul Afroditei...
- Afrodita este maritata cu Hefaistos, zeul schiop, pe care nu-l iubeste. Ea tanjeste dupa iubire adevarata, mistica, iar el nu-i poate oferi asa ceva.
- De ce? Fiindca nu are un picior?
- Nu, nu de asta, ci fiindca nu are capacitatea de a o iubi asa cum vrea Afrodita. Singurul care putea face asta a fost Adonis. Dar garzile cerului l-au indepartat de ea si au lasat-o singura si neconsolata. De atunci sufera intruna. De aceea o pieptan mai mult ca pe celelate papusi. Intelegeti care e problema?
- Intelegem care e problema. Dar care ar fi solutia?
- Solutia este una singura, nu are de ales: va trebui sa se consoleze cu Andone.

"Sunt momente in care imi doresc sa fiu Andone..."

Cu greu ne retinem lacrimile. Nu putem sa nu impartasim durerea fetei a carei papusa traieste o iubire imposibila. Cu totii am trecut prin asa ceva, cu totii stim cat de neplacut este. Dar, prin oricat de multe drame ai fi trecut, cand auzi de una prin care trece o papusa, parca mai mult te impresioneaza. Ana are o misiune grea, pentru care o compatimim. Nu e deloc usor sa consolezi o papusa, mai ales atunci cand singurul care ii poate alina durerea este Andone. Daca prin zona s-ar fi aflat Adrian Cristea, Adrian Mutu sau Gabriel Tamas, poate sansele de reanimare a papusii ar fi fost mai mari; asa, insa, doar cu "Falcosul" alaturi, sunt chiar reduse... E cazul sa schimbam subiectul, daca nu vrem sa o vedem izbucnind in lacrimi...

- Ana, ce faci tu seara, inainte de a te baga in pat?
- Ce sa fac? Ce face orice om normal: ma spal pe dinti, pe ochi si pe urechi, imi iau pijamaua si imi spun rugaciunile.
- E laudabil ca faci tot ce face un om normal. Si pentru ce te rogi?
- In primul rand ma rog sa ma trezesc cu bine a doua zi, ca sa pot avea grija de papusi. Apoi, sa se trezeasca si ele cu bine. Iar apoi mama, si tata, si Matilda.
- Matilda e sora ta?
- Nu, e doamna care are grija de mine cand sunt ei plecati la serviciu.
- Si acum unde e?
- Uitati-o acolo! (ne arata din cap o femeie la vreo 50 de ani, asezata pe un cerceaf la cativa metri distanta, genul clasic de guvernanta severa, care nu accepta refuzuri). O vedeti?
- O vedem, o vedem. E frumoasa.
- Sunteti draguti, dar stiu ca spuneti asta doar din complezenta. Ma mintiti frumos, asa ca nu ma supar. In realitate, Matilda este batrana si urata, plus ca e o scorpie, care nu ma scapa din ochi si care nu imi ofera intimitate si liberate de miscare.
- Nu pentru asta este platita?
- Ba da, dar oamenii se mai orienteaza si ei si, in functie de situatie, se mai schimba. Ea si-a dat seama cu cine are de-a face, dar nu s-a schimbat deloc. Tot scorpie a ramas. Am incercat chiar sa ii dau bani, dar nu i-a primit. Asta probabil fiindca parintii mei ii dau mai mult.
- Pentru ce sa ii dai bani?
- Pentru a-mi reda libertatea. Macar o ora pe zi sa ma lase libera, sa nu se mai tina dupa mine.
- Ce-ai face daca ai scapa de ea?
- M-as duce la capitoliu, sa ma reculeg.
- Dupa ce?
- Dupa pierderea suferita.
- Dar ce ai pierdut?
- Pe mine insumi. Era o vreme cand stiam cine sunt. Acum nu mai stiu...
- Iti spunem noi. Esti Ana.
- Da, asa este, azi sunt Ana, dar cine stie cine voi fi maine? Abigail, Ariana, Alice, Amelie, Adnana, Afrodita, Andrada, Alberta, Amy sau Andone?
- Andone? Bine, dar nu ai cum sa fii Andone! Andone este barbat.
- Stiu asta. Dar nu ma pot abtine. Sunt momente in care imi doresc sa fiu Andone.

Pe de o parte, e distractiv dialogul. Pe de alta, insa, e destul de greu de discutat cu Ana. Asta nu pentru ca ar fi ea cumva altfel, ci din simplul motiv ca e greu, in general, sa discuti cu oameni care vor sa fie Andone. Cu atat mai mult cand acesti oameni sunt femei... Nu vrem sa o facem sa se simta prost, asa incat continuam a conversa. Avem, astfel, posibilitatea sa aflam ca Ana este pasionata de fizica cuantica, in special de miscarea browniana, de teoria darwinista a evolutiei speciilor si de sociologia la scara larga. Lucrul asta poate parea deosebit omului de rand, dar este ceva obisnuit pentru cineva care este in stare sa oblojeasca ranile sufletesti ale papusilor.

- Ana, ce faci tu cand nu ai ce face?
- Adica?
- Adica atunci cand ai timp liber.
- Dar eu nu am timp liber. Cum sa am timp liber cand sunt zece papusi de care trebuie sa am permanent grija?
- Eh, si tu... Le mai lasi si pe ele libere. Poate ca si ele vor sa fie lasate libere de tine, asa cum tu vrei sa fii lasata libera de doamna Matilda...
- Or vrea ele, dar nu e dupa ele. Eu sunt stapana lor, eu hotarasc cand si cum vor fi lasate libere. Daca ma supara vreuna, am s-o tin vesnic langa mine, n-am sa-i mai dau niciodata drumul.
- S-a intamplat sa te supere vreuna? Care anume?
- Fiecare ma mai supara putin, dar cel mai mult ma supara Andone. Pe ea cred ca am sa o pun in lanturi, mai ales ca am observat ca ii face ochi dulci lui Alice. Iar lui Amelie a incercat sa ii bage mana sub rochita...
- Neobrazul! Cum sa faca asa ceva? Daca era vorba de tarancuta Andrada, poate mai avea o scuza, caci tarancile sunt mai slabe de musca si una - doua isi pun poalele in cap, dar asa, sa se dea la delicata frantuzoaica Amelie, e chiar condamnabil...
- Intr-adevar, asta a fost si parerea mea. De aceea i-am si taiat mana.

Ne uitam din nou la papusi si observam ceea ce nu observasem pana atunci: cea cu parul scurt, numita de fata "Andone", nu are un brat. Deci Ana i l-a rupt pe bune; nu a glumit... Ne dam, instantaneu, seama ca ne aflam in pericol si ca, daca vrem ca povestea sa mearga mai departe, trebuie sa ne indepartam rapid de fata cu papusile. Ceea ce si facem, e drept, nu fara un oarecare regret: nu am apucat sa aflam cati ani are, de fapt, aceasta fata cu ochi verzi, in care, daca nu esti atent, poti sa te pierzi....

Din aceeasi categorie:

Vampirii

"Cu nasul asta mare, femeile ma gasesc teribil de atragator!"

Prin Capitala bantuie tot felul de indivizi, cu infatisari mai mult sau mai putin placute...

Citeşte mai mult...

Urlătorii

"In postura de papagal, ma simt ca un papagal..."

Ne aflam in tramvaiul 41, in drum catre Facultatea de Agronomie, unde avem intalnire cu doi studenti,...

Citeşte mai mult...

Încuiații

"Sunt genul de om retras, care nu antureaza cu oricine..."

Nu aveam de gand sa vorbesc cu cineva, nici sa scriu ceva. Eram chiar grabit si ocupat. Dar ...

Citeşte mai mult...

Handicapații

"Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident..."

O zi de iarna neasteptat de calduroasa scoate oamenii din casa si ...

Citeşte mai mult...