gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri15122017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Eu imi plângeam nevasta, iar ea era gravidă cu altul

Evaluare: / 1
1

Intamplarea pe care vi-o impartasesc in cele ce urmeaza este, din pacate, reala. Vreau sa va povestesc ce festa cruda mi-a jucat destinul in urma cu ceva timp si care au fost consecintele... Pentru ca evenimentele pe care le veti afla m-au marcat atat de intens incat nici azi nu pot spune ca mi-am revenit pe deplin. Amintirile sunt inca proaspete si ma bantuie noptile, nelasandu-ma sa dorm linistit.

Totul a inceput in ziua in care am cunoscut-o pe Daria, o zi din vara lui 2001, atunci cand eu aveam 36 de ani, iar ea 32. Daria era asistenta medicala, iar eu eram pacientul internat pentru o banala operatie de apendicita si care se indragostise de fata aceea draguta, subtirica si blajina in halat alb. Parea atat de suava si de ingenua! Nu am sa uit niciodata mirarea din ochii sai mari si albastri atunci cand, la iesirea din spital, i-am marturisit ca o plac si ca imi doresc sa iesim impreuna la o cafea. A acceptat totusi invitatia mea, si astfel se face ca in mai putin de un an aveam sa o cer de sotie si sa ne casatorim. Eram cel mai fericit barbat din lume, pentru ca nu stiam atunci ce stiu acum...

Când toți mă credeau terminată, m-am ridicat și am luat-o de la capăt...

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Valentina, am 40 ani si locuiesc in Bacau, impreuna cu fiica mea, Anamaria, de 20, cu sotul ei si cu fiul lor. Ei sunt familia mea, ei sunt tot ce mai am pe lume, tot ceea ce imi trebuie pentru a ma considera fericita. Stiu, s-ar putea spune despre mine ca vorbesc astfel din modestie. Dar nu e asa. Chiar sunt fericita cu ce am. Dupa ce ajungi sa nu ai nimic, abia atunci iti dai seama cat de mult inseamna putinul pe care il aveai. Eu stiu, fiindca am trecut prin asta. Am avut totul, am ramas fara nimic si acum, cand am ajuns sa am totusi ceva, nu-mi mai trebuie nimic in plus. In schimb, cunosc cazuri de oameni care au mult mai mult, au familii mari, au averi, au case de vacanta, si cu toate astea nu sunt fericiti. Tot mai vor, tot se lasa prada tristetii din cauza ca le lipse ste una sau alta. Ar trebui, acesti oameni, sa ia aminte la povestea mea, ca sa se convinga ca nu trebuie sa ai totul pentru a fi fericit.

I-am îngropat pe toți bărbații din viața mea

Evaluare: / 1
1

Eram o fata frumoasa, bucalata, cu parul blond si lung atarnandu-mi pana la mijloc. Aveam ochii mari, caprui si buzele carnoase. Implinisem 19 ani si veneam la oras plina de incredere, speram ca aici voi gasi ceea ce nu am reusit sa gasesc la tara, acolo unde m-am nascut si am crescut: dragostea adevarata, bazata pe incredere si respect! Stiam ca nu va fi usor, ca tipii de la oras abia asteptau sa se infrupte dintr-o franzela calda si proaspata, frumos dospita si crescuta in aerul sanatos de munte, cum eram eu. Dar mai stiam si ca valorile morale cu care ma inzestrasera ai mei imi pot fi de ajuns pentru a tine piept provocarilor, a spune nu ispitelor si a merge pe calea cea dreapta. Si asa a si fost.

Am încălzit la sân cinci şerpi, nu cinci copii...

Evaluare: / 1
1

Numele meu este Eufrosina Anghel si sunt o batrana chinuita, batuta de soarta. Am 67 de ani si locuiesc in Caracal. Sunt vaduva si sunt singura pe lume, nu am pe nimeni. Si spun asta pentru ca, desi am crescut cu dragoste si devotament 5 copii, nici macar unul din ei nu isi mai aminteste azi de mine. Au plecat unul cate unul din oras si chiar din tara si nu mai stiu nimic de ei. Nu ma viziteaza si nu ma suna niciodata. Nici macar de sarbatori sau de ziua mea de nastere. Trebuie sa va povestesc cum ajuns in situatia asta jalnica macar pentru a ma descarca. Caci altceva nu mai pot face acum...

Toata viata am fost o femeie simpla, serioasa si muncitoare. O femeie vrednica, de casa. O olteanca nascuta si crescuta la tara, educata cu grija fata de adevaratele valori ale vietii: speranta, credinta, iubirea. Nu e de mirare asadar ca m-am maritat de timpuriu, domnisoara, si ca sotul meu a fost si va ramane singurul barbat din viata mea.

Dragostea adevarătă era acolo unde mă așteptam mai puțin...

Evaluare: / 1
1

Sunt Dorel, din Buzau, un tip cat se poate de obisnuit, fara alte vise si aspiratii decat acelea ale unui om normal: o situatie materiala linistitoare, un serviciu bun, o familie frumoasa si sanatoasa. Din pacate, insa, daca primele dorinte mi-au fost ascultate, despre ultima nu pot spune acelasi lucru, ci dimpotriva. Dumnezeu mi-e martor, am incercat sa manifest toleranta si sa ma port frumos si civilizat cu femeile la a caror mana am fost pretendent, insa ele, fara exceptie, au interpretat bunatatea si intelegerea mea drept dovezi de slabiciune si si-au batut joc de mine fara rusine. Asa se face ca am ajuns la varsta de 31 de ani, cand, satul sa tot ies distrus din relatii a caror finalitate speram sa fie casatoria, dar n-a fost alta decat despartirea, mi-am spus ca n-are rost sa mai caut dragostea adevarata, ca poate asa mi-e scris, sa raman singur, si ca  n-am decat sa ma multumesc cu un surogat de amor: sexul pe bani.

Drumul spre fericire